Cainan

Cainan este un patriarh al Vechiului Testament, fiul lui Arfaxad și tatăl lui Sala, înscris în Septuaginta și în genealogia Mântuitorului din Evanghelia după Luca (3, 36). A trăit în vremea dintre Noe și Avraam. Biserica Ortodoxă îl cinstește printre strămoșii lui Hristos, în Duminica Sfinților Părinți, din dinaintea Nașterii Domnului.

Ce spun izvoarele

Cainan de după Potop nu apare în textul masoretic al Facerii, în care Arfaxad este tatăl lui Sala, și nu se află nici în Pentateuhul samaritean sau la istoricul evreu Iosif Flaviu. El este însă în traducerea Septuagintei, în care a trăit patru sute șaizeci de ani, în Cartea Jubileelor și în genealogia Domnului din Evanghelia după Luca. Scriitori creștini timpurii, ca Irineu și Eusebiu al Cezareei, au socotit prezența lui o greșeală, mai ales din cauza lipsei din textul masoretic, iar mulți cercetători de mai târziu au urmat această părere. Helen Jacobus socotește însă că omiterea din textul evreiesc este voită. Un alt Cainan, fiul lui Enos, trăise înainte de Potop, iar Septuaginta pomenește unul și pe fiul lui Sem.

După Cartea Jubileelor, Cainan este fiul lui Arfaxad și al Rasuyei, fiica Susanei, fiica lui Elam. Tatăl l-⁠a învățat să citească, iar el a găsit săpată pe stânci de generații de mai înainte o inscripție cu știința vegherilor, îngerii care s-⁠au răzvrătit înainte de Potop. A copiat-⁠o, dar a tăcut, temându-⁠se să-⁠i spună lui Noe. S-⁠a căsătorit cu Melka, fiica lui Madai sau, după Jubilee, a lui Abadai, fiul lui Iafet, iar fiul lor a fost Sala. Istoricul armean Mhitar Airivaneț amintește ca nume al soției Seka. Cronica Alexandrină spune că din Cainan se trag samaritenii. Sefer ha-⁠Iașar îl dă ca fiu al lui Set, adică cel dinainte de Potop. Tradiții târzii îi atribuie întemeierea cetății Haran.