Calinic

Calinic Athonitul s-⁠a născut în Corfu și a venit tânăr în Sfântul Munte. A viețuit un timp în chilia Sfinților Apostoli-⁠Alipie din Karyes și apoi la Mănăstirea Sfântul Pavel și a primit astfel putere pentru lupta unei vieți întregi. S-⁠a întors în patrie și a fost hirotonit preot. Ca egumen al mănăstirii Maicii Domnului Platytera din Corfu (1953-1961), arhimandritul Calinic Metalinos, duhovnic priceput și plin de socoteală, a ajutat mulți tineri săraci și oameni din sate amenințați de eretici. Lucrarea lui de predicator și filantrop nu l-⁠a lăsat să uite că era înainte de toate monah. Boala trupului o socotea sănătate a sufletului și izvor de smerenie. Chilia lui era umilă și dragă, căci acolo se lăsa liniștit bucuriei rugăciunii.

Deși egumen, nu purta niciodată cruce și culion. A liturghisat zilnic, fără întrerupere, douăzeci și cinci de ani, cât i-⁠au îngăduit puterile. Iubea slujbele: de Joia Mare săvârșea trei slujbe ale Patimilor, ca și în Vinerea Mare, în biserici diferite. După vremea ocupației, când era mare nenorocire, împărțea în taină, singur, după miezul nopții, hrană în casele săracilor, lăsând-⁠o la ușă. Avea un singur ham pe care dormea; când îl spăla, se înfășura în rasă până se usca. Iarna se acoperea cu paltonul. Boala zahărului i-⁠a rănit grav picioarele. A răbdat în tăcere și rugăciune calomniile pentru dragostea de aproapele. Întrebat ce universitate a absolvit, a răspuns: «Universitatea foamei.» A fost una dintre cele mai strălucitoare figuri ale monahismului corfiot recent.

A adormit fericit și liniștit la 23 februarie 1961 și a fost înmormântat lângă biserica mănăstirii sale. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.