Calistrat de la Sucevița

Calistrat a fost ieroschimonah, ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul, și întemeietorul Schitului Sucevița la sfârșitul secolului al XV-⁠lea. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

A fost ucenicul lui Daniil pe vremea când acesta se nevoia la Voroneț. După ce a deprins de la dascălul său lupta duhovnicească, s-⁠a retras pe valea pârâului Sucevița, unde trăiau câțiva monahi retrași din lume, și a sihăstrit acolo mulți ani. Auzind de el, s-⁠au adunat în jurul lui și alți monahi iubitori de liniște. Nu aveau biserică, fiind săraci și departe de sate.

Patericul povestește, după tradiție, o minune petrecută prin rugăciunile lui: în fiecare duminică, la vremea Utreniei, în miez de noapte, se vedeau deasupra unei poienițe multe făclii aprinse, preoți și diaconi minunați cântând canonul Învierii. Calistrat a ridicat atunci în acea poiană o biserică mică de lemn, cu hramul Învierii Domnului, și, strângând sihaștrii din jur, a întemeiat Schitul Sucevița. Era al doilea schit de pe valea pârâului, numit la început Sihăstria lui Calistrat. Primul lui egumen a fost chiar întemeietorul ei.

Era cunoscut ca sihastru și duhovnic în nordul Moldovei, cu darul rugăciunii, al înainte-⁠vederii și al izgonirii duhurilor necurate, și cinstit de mulți ca făcător de minuni. S-⁠a mutat cu pace la Domnul, lăsând o obște de peste treizeci de monahi. Când biserica Mănăstirii Sucevița a fost zidită din nou, în 1583-1586, Calistrat a fost zugrăvit pe peretele de apus al pridvorului, unde se vede și astăzi.