Casian de la Muezero

Sfântul Cuvios Casian de la Muezero este un nevoitor al nordului rus despre care se știu foarte puține lucruri. Este pomenit la 11 iulie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul sfinților din Novgorod.

În sud-⁠vestul ținutului Marea Albă, pe lacul Muezero, se află greu accesibila Insulă a Treimii. După cercetările istorice, la sfârșitul veacului al XVI-⁠lea, pe această insulă, Cuviosul Casian a întemeiat mănăstirea de călugări Muezero, cu hramul Sfintei Treimi. La începutul veacului al XVII-⁠lea, călugării au mai ridicat o biserică a Sfântului Ierarh Nicolae, apoi o capelă a Mântuitorului Nefăcut de Mână, tăiată din bușteni peste două cruci uriașe de închinare, înalte de vreo patru metri. După adormirea Cuviosului Casian, peste moaștele lui s-⁠a ridicat o capelă-⁠mormânt, păstrată până azi prin grija stareților de la mănăstirea Bunei Vestiri a Noilor Mucenici din Kem și a pelerinilor ortodocși.

Casian se deosebește de ceilalți sfinți ai Nordului Rus mai ales prin faptul că este puțin cunoscut și plin de taină. După cum se arată pe un site despre Soloveți, timpul și împrejurările vieții lui nu se cunosc. Rămân necunoscute și timpul și locul canonizării. Diferitele cărți de rugăciuni dau date contradictorii, veacul al XVI-⁠lea sau al XVII-⁠lea. A fost trecut în Soborul sfinților de la Soloveți și din Novgorod. Sfântul Sfințit Mucenic Nicodim (Kononov), arhiepiscop de Belgorod, scria în „Patericul de la Arhanghelsk”: „Casian a fost monah la mănăstirea Solovețului, s-⁠a nevoit și a murit pe insula Șuia, în ținutul Kem.” Tot acolo se spune că moaștele cuviosului au fost mutate la mănăstirea Antoniev-⁠Siia de Sfântul Teodosie de Siia, în vremea egumeniei lui. Acum moaștele sfântului au fost găsite de credincioși în alt loc, pe Insula Treimii.