Casian de la Putna

Casian a fost un monah caligraf și miniaturist, cunoscut la Putna în a doua jumătate a secolului al XV-⁠lea, care a scris cărți de slujbă pentru ctitoria lui Ștefan cel Mare. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Își făcuse metania la Mănăstirea Neamț și s-⁠a nevoit acolo mulți ani. În școala de grămătici a lavrei a învățat de la dascălii și miniaturiștii mai iscusiți greaca și slavona, precum și copierea și împodobirea cu miniaturi a cărților de slujbă. În scurtă vreme a ajuns un caligraf cunoscut, care a scris cu răbdare numeroase manuscrise, iar numele lui era știut în mănăstirile Moldovei.

Ștefan cel Mare, voind să înzestreze Putna, care atunci se zidea, cu cărți de slujbă, i-⁠a poruncit mai întâi mineiul pe august, cu slujba hramului, Adormirea Maicii Domnului. Pe foaia 44 stă însemnarea: Acest minei pe august l-⁠a scris Ștefan Voievod, domnul Țării Moldovei, cu mâna păcătosului Casian. Mineiul a fost isprăvit probabil în 1466. În 1467 Casian a terminat, la cererea domnului, al doilea minei, pe luna noiembrie.

A venit la Putna cu egumenul Ioasaf și a fost printre primii dascăli și miniaturiști care au pus temelia școlii de caligrafi a mănăstirii. A mai scris și alte cărți bisericești și a format ucenici care i-⁠au continuat lucrarea. După o viață de rugăciune și de împodobire a cărților bisericești, a adormit cu pace în obștea Putnei către sfârșitul secolului al XV-⁠lea.