Casian Solomenski

Sfântul Cuvios Casian Solomenski a fost întemeietorul pustniciei Petru și Pavel de la Solomenskoe, în ținutul Careliei. Este un sfânt cu cinstire locală în mitropolia Petrozavodsk și Karelia și este pomenit la 11 iulie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul sfinților din Novgorod.

Nu s-⁠au păstrat știri despre timpul și locul nașterii lui. Istoricii dinainte de epoca sovietică au presupus că a fost unul dintre ucenicii Cuviosului Alexandru de Svir. Se pare că a întemeiat mănăstirea în a doua jumătate a anilor 1580. Și-⁠a ridicat chilia singuratică pe malul unui strâmt canal care leagă lacul Onega de Logmozero, pe pământuri din ținutul Nikolski Șuiski. Cea mai veche pomenire a numelui sfântului este în hrisovul mitropolitului Varlaam al Novgorodului, dat în 1592 pustniciei Solomenskoe: bătrânii erau scutiți de grelele dări către mitropolie și primeau înlesniri la judecăți. Mai înainte se plânseseră mitropolitului de starea lor grea: nu aveau ogoare și pământuri, nu primeau leafa țarului și „se hrăneau cu numele lui Hristos”.

În timpul lui Casian, cu binecuvântarea mitropolitului Alexandru al Novgorodului, s-⁠a sfințit prima biserică a mănăstirii, ridicată cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel în 1589/1590. Bătrânul a obținut pentru mănăstire de la țarii Feodor Ivanovici (1596) și Vasili Șuiski (1608) o mică moșie, cuprinzând câteva sate pustii din apropiere. Cuviosul Casian, ctitorul pustniciei, este pomenit în catastiful din 1628-1631, la descrierea clădirilor și stăpânirilor mănăstirii, unde se precizează că „toată zidirea veche a pustniciei este a ctitorului, bătrânul Casian”. Către sfârșitul vieții făuritorului lui, micul schit de călugări avea tot ce trebuia: o biserică solidă cu odăjdii și vase liturgice, chilii pentru frați, pământ de arătură și stăpâniri. Casian a ales un loc bun pe un drum comercial important care lega țărmul Mării Albe de Novgorodul cel Mare. Se poate să fi întâlnit pe călugărul cărturar călător Iona de la Soloveți, care iarna 1599/1600 s-⁠a dus la Tihvin și a trecut prin „mănăstirea Petrovski din Solomeni”.

În 1959, participanții unei expediții a Muzeului Rus, E. S. Smirnova și S. F. Konenkov, au scos din biserica Petru și Pavel o veche icoană a Sfântului Nicolae, datată în secolele XV sau XVI. Cel mai probabil aparținuse pustniciei și, e posibil, în fața ei s-⁠a rugat Cuviosul Casian.

Cinstirea

În veacul al XIX-⁠lea și la începutul celui de-⁠al XX-⁠lea, țăranii din parohia Solomenskoe, alcătuită în locul mănăstirii desființate sub Ecaterina a II-⁠a, îl țineau minte pe Cuviosul Casian, deși nu făceau sărbători deosebite. Sfântul era pomenit prin parastase în biserica parohială. În zilele noastre, numele lui este trecut în slujba Soborului sfinților Careliei din Eparhia Petrozavodsk și Karelia, deși nu se află în calendarul oficial ortodox.