Casiana de pe Ceahlău

Casiana a fost schimonahie și egumenă, întemeietoarea Schitului Casiana de pe valea Buhalniței, lângă Ceahlău, în secolul al XVII-⁠lea. Este pomenită în Patericul românesc și cinstită de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Își făcuse metania la Mănăstirea Topolița de lângă Târgu Neamț. S-⁠a retras pe Valea Bistriței cu câteva ucenice și a sihăstrit mai întâi în pădurile Hangului. Adunând în jurul ei alte călugărițe, a întemeiat un schit mic de lemn pe valea pârâului Buhalnița, numit Schitul Casiana, pe care l-⁠a povățuit duhovnicește până la sfârșitul vieții.

Nevoința maicilor era aceeași ca în toate sihăstriile din jurul Ceahlăului: în fiecare zi cântau cele șapte laude, în chilii citeau Psaltirea, mâncau o dată pe zi și trăiau în tăcere și smerenie. Numele Casianei era cunoscut în satele de pe Valea Bistriței, căci era o cunoscută maică duhovnicească și rugătoare pentru toți, iar fiecare se folosea de nevoința ei.

Către jumătatea secolului al XVII-⁠lea, egumena Casiana s-⁠a mutat în odihna lui Hristos, lăsând numeroase ucenice.