Cellan

Cellan a fost egumenul mănăstirii Péronne din Picardia, între aproximativ 675 și 706, anul morții sale. Péronne era numit „Perrona Scottorum”, pentru că adăpostea mulți pelerini irlandezi. A ținut corespondență cu Aldhelm și o scrisoare păstrată dă cea mai mare parte din ce se știe despre el. Lui Cellan i s-⁠au atribuit două poeme în hexametri; atribuirea unui panegiric al Sfântului Patrick este discutată. Este socotit cuvios în tradiția apuseană, dar sursele nu arată o canonizare.