Chiriac de la Putna

Chiriac a fost schimonah și caligraf, venit de la Neamț la Putna în 1470, unde a copiat pentru Ștefan cel Mare Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

S-⁠a nevoit mulți ani la Mănăstirea Neamț, în rugăciune și în copierea de cărți patristice. Cunoștea greaca și slavona, iubea liniștea și singurătatea și făcea parte din școala de caligrafi a lavrei, ca ucenic al lui Gavriil Uric. În 1470, mergând la Putna cu egumenul Ioasaf, a primit de la domn porunca să scrie pentru ctitoria sa Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care le-⁠a terminat în câteva luni. Cartea se păstrează și azi la Putna și se citea atât în biserică, spre mângâierea frăților, cât și la chilii. Pe ultima foaie stă însemnarea: Eu, mult păcătosul Chiriac, am scris acest Zlatoust pentru dreptmăritorul domn a toată Țara Moldovei, Io Ștefan Voievod, la mănăstirea zidită de el, Putna, în anul 1470; s-⁠a sfârșit în luna ianuarie, 30.

A mai scris și alte cărți filocalice cu învățături de la Sfinții Părinți și a fost printre primii dascăli ai școlii de grămătici și caligrafi de la Putna. Împreună cu ceilalți monahi veniți de la Neamț a pus temelia vieții duhovnicești de acolo și a format ucenici.

Patericul spune că s-⁠a nevoit peste șaizeci de ani, în smerenie și ascultare, și că și-⁠a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu spre sfârșitul secolului al XV-⁠lea.