Chiril Pavlov

Arhimandritul Chiril (Kirill) Pavlov (în lume Ivan Dmitrievici, 1919-2017) a fost duhovnicul Lavrei Sfintei Treimi a Sfântului Serghie și duhovnic a trei patriarhi ai Rusiei. Este cinstit de credincioși ca bătrân duhovnicesc, fără canonizare sinodală.

S-⁠a născut la 8 octombrie 1919 în satul Makovskie Vâselki, din gubernia Reazan, într-⁠o familie țărănească evlavioasă. De la doisprezece ani a trăit la un frate necredincios și, sub influența mediului, s-⁠a îndepărtat de credință. A absolvit un tehnicum industrial și a lucrat ca tehnolog la un combinat metalurgic din Katav-⁠Ivanovsk. Chemat în armată în 1939, a slujit în Orientul Îndepărtat, apoi a luptat în război ca locotenent, a comandat un pluton la Stalingrad, a luptat lângă lacul Balaton, în Ungaria, într-⁠un regiment de tunuri autopropulsate și a încheiat războiul în Austria. A fost demobilizat în 1946.

La Stalingrad, în aprilie 1943, în timp ce făcea de strajă printre ruine, a găsit în dărâmăturile unei case o Evanghelie, și acolo s-⁠a întors la credință. După război s-⁠a înscris la seminarul din Moscova, deschis la Mănăstirea Novodevici, apoi la Academia Teologică, pe care a absolvit-⁠o în 1954. La 25 august 1954 a fost tuns monah la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. La început a fost paraclisier; din 1965 a fost duhovnicul fraților, iar din 1970 vistiernic al Lavrei. A fost ridicat la rangul de arhimandrit.

A fost duhovnicul patriarhului Alexei al II-⁠lea și, de aceea, s-⁠a mutat la Peredelkino, unde se află reședința patriarhală, fără să înceteze a îndruma monahii Lavrei. Potrivit unor autori, a fost duhovnic și al patriarhilor Alexei I și Pimen, așa încât a fost numit „duhovnicul întregii Rusii”. A primit ordinele Sfântului Serghie de Radonej și al Sfântului Cneaz Vladimir. A scris predici și învățături, a îndrumat tineri monahi tunși la Lavră și a trimis în fiecare an, după mărturii, până la cinci mii de scrisori de felicitare și sfat către episcopi, preoți, mireni și duhovnicești fii. Îndemna la păstrarea dragostei, a păcii și a unității, și se ferea de declarații tăioase care ar fi putut aduce dezbinare în Biserică.

La 4 decembrie 2003 a suferit un accident vascular care l-⁠a lipsit de putința de a se mișca și de a comunica cu lumea. A trecut la Domnul în seara zilei de 20 februarie 2017, în reședința patriarhală de la Peredelkino, și a fost îngropat la Lavra Sfintei Treimi. În 2012 a apărut o carte cu amintirile celor care l-⁠au întâlnit.