Ciprian de la Neamț

Ciprian a fost ieroschimonah și al doilea egumen al Mănăstirii Neamț, adormit în anul 1373. A fost cel dintâi ucenic al starețului Gherman și i-⁠a rămas împreună-⁠nevoitor la Muntele Athos și la Neamț. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

După trecerea lui Gherman la Domnul, Ciprian a ajuns întâistătător al lavrei și a povățuit obștea mai bine de zece ani. A crescut mulți fii duhovnicești, învățându-⁠i smerenia, rugăciunea și dragostea. Sub egumenia lui numărul monahilor de la Neamț a depășit optzeci. Printre ei a fost ieroschimonahul Iosif Mușat, din neamul domnilor mușatini, pe care Ciprian l-⁠a tuns în monahism și pe care l-⁠a lăsat egumen în locul său.

A fost un duhovnic priceput și un învățător al rugăciunii, iar în vremea lui viața isihastă a înflorit mult în jurul lavrei. Sihaștrii din Neamț se nevoiau singuri sau câte doi-⁠trei, în bordeie și chilii de pământ și lemn, și se hrăneau cu fructe de pădure și cu pâinea primită în fiecare săptămână de la obștea lui Ciprian. În posturi nu coborau deloc în mănăstire, iar în restul anului veneau doar la sărbători, ca să se împărtășească. Sfetnicul lor cel mai apropiat era însuși egumenul.

Ciprian s-⁠a mutat cu pace la Domnul în anul 1373, încredințând obștea arhimandritului Iosif Mușat, care a condus-⁠o până în 1386.