Ciprian de la Stavrovuni

Ieromonahul Ciprian de la Stavrovuni (în lume Chiriac Hagigheorgali, 1878-1955), numit părintele Ciprian Stavrovuniotul, a fost un monah grec cipriot care s-⁠a nevoit în Cipru și pe Sfântul Munte și a fost socotit unul dintre bătrânii duhovnicești ai vremii. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

S-⁠a născut în 1878 în orășelul Dali, pe vremea stăpânirii engleze, într-⁠o familie de țărani, și a primit pentru acea vreme o educație aleasă: a terminat școala secundară din Nicosia în doar trei ani. A intrat novice în 1905, la douăzeci și șapte de ani, la Mănăstirea Stavrovuni, sub egumenul Varnava, și a fost tuns cu numele Ciprian, apoi hirotonit ierodiacon și ieromonah. A slujit mulți ani în ascultări felurite: paroh la metocul Sfânta Varvara, trezitor, zugrav de icoane și lucrător în grădinile mănăstirii. A lăsat o bogată colecție de icoane în stilul renascentist care se urma atunci la Stavrovuni și a fost organizatorul neobosit al muncilor agricole ale obștii.

Pe la 1924, din pricina greutăților materiale ale mănăstirii, a plecat pe Athos cu monahul Chiril. A stat mai bine de un an la Simonopetra, ca paroh, unde a lăsat amintirea unui duhovnic virtuos, apoi a mers în pustia Athosului, la Katunakia, în chilia Sfântului Gherasim, și s-⁠a nevoit vreo șase luni lângă bătrânul Calinic Isihastul (1853-1930), de la care a deprins rugăciunea minții și tradiția strictă a Muntelui. S-⁠a întors în Cipru în 1926 și a fost duhovnicul mănăstirii și al multor oameni, muncind pământul mănăstirii până în 1944, la șaizeci și șase de ani.

A fost un nevoitor foarte aspru, rugător al minții și mare postitor: tot anul mânca, la mâncarea gătită, numai fără untdelemn, dormea patru ore pe zi și petrecea restul în lucrare duhovnicească. Slujea Liturghia cu duh de umilință, cu ochii închiși. A sprijinit monahismul de maici din Cipru, între altele mănăstirile Sfântul Antonie din Dherinia, Sfântul Gheorghe din Alamanos și Schimbarea la Față din Kaimakli, și a fost mângâietor și duhovnic al multor oameni din toată insula. A fost duhovnicul arhiepiscopului Cipului, Leontie, și părintele duhovnicesc al multora, între ei starețul Iosif Vatopedinul, care s-⁠a nevoit sub el la Stavrovuni până în 1946. În 1955 s-⁠a îmbolnăvit de cancer și a adormit, după o lună de grea încercare, la 1 februarie 1955, la vârsta de șaptezeci și șapte de ani.