Cleonic și Stratonic

Sfinții Mucenici Cleonic și Stratonic au fost doi creștini din Lentini, în Sicilia, în secolul al III-⁠lea, cinstiți ca mucenici de Biserica Catolică. Au fost arestați și supuși la chinuri grozave pentru că au refuzat să se lepede de credință. Izvoarele nu se potrivesc în amănunte, dar se socotește că au pătimit după ce fuseseră de față la mucenicia Sfinților Alfeu, Filadelf și Cirin, când au strigat împotriva tiranului, învinuindu-⁠l de cruzime. Tertul i-⁠a pus să fie arestați, i-⁠a pus să li se smulgă limbile și să fie aruncate în fântâni.

Într-⁠o variantă socotită mai vrednică de încredere, Cleonic și Stratonic, împreună cu Talelei, au fugit de persecuție și s-⁠au ascuns într-⁠o peșteră din ținutul Teclei, după mucenicia credincioasei Epifania. Talelei a murit de friguri. Cleonic și Stratonic au hotărât să se întoarcă în cetate și să se înfățișeze de bunăvoie guvernatorului ca să-⁠și mărturisească credința. Alexandru, un alt tovarăș, cunoscut mai târziu ca episcop sub numele Neofit, a fost oprit înainte să-⁠i ajungă. În fața lui Tertul, ei au învinuit pe închinătorii la zeii păgâni de idolatrie, iar guvernatorul, furios, a poruncit ca ei să primească aceeași pedeapsă ca Sfântul Alfeu: li s-⁠au smuls limbile și au fost aruncați într-⁠o groapă. Trupurile lor au fost găsite mai târziu și îngropate în Cripta Sfinților de episcopul Neofit.