Codrat

Sfântul Cuvios Codrat, egumen al Mănăstirii Caracalu, s-⁠a născut în 1859, cu numele de Chiriac Vamvakos, la Vurla, în Asia Mică. A venit la Athos în 1879, la douăzeci de ani, și după trei ani a fost tuns monah. După peste douăzeci de ani de ascultare i s-⁠a încredințat toiagul egumenesc al Mănăstirii Caracalu, a Sfinților Apostoli. În slujbele de obște era un stâlp care îi lumina pe monahi cu pilda. Nimic nu-⁠l bucura mai mult decât rugăciunea; neascultarea și flecăreala îl dureau. Nu era văzut niciodată trândav; dormea puțin, uneori lăsându-⁠se pe podea cu toiagul în mână ca un cioban, ca să-⁠și amintească de mormânt. Stătea în strană în privegherile lungi chiar suferind de hernie. Cât era de aspru cu sine, atât era de blând cu ceilalți, mai ales la spovedanie. Spunea celui care se pocăia: „Hai, copilul meu, să facem câteva metanii și să-⁠L rugăm pe Hristos să te păzească.” Paraclisul Sfântului Ghedeon, unde spovedea, fusese udat cu multe lacrimi. Era socotit primul dintre duhovnicii Sfântului Munte.

Cu o lună înainte de moarte a renunțat de bunăvoie la egumenie, la 1 ianuarie 1940, și a adormit la 31 ianuarie 1940 (13 februarie după calendarul nou), pe la ora două seara, la bătrânețe. Rămăsese cincizeci și opt de ani la Athos. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.