Columba

Sfânta Muceniță Columba din Roma a trăit, după legendă, în veacul al III-⁠lea, în vremea lui Dioclețian.

Se spune că părinții i-⁠au dat numele acesta fiindcă pe chipul ei de înger părea să se oglindească toată curăția și simplitatea porumbelului. Avea puțin peste doisprezece ani când a început persecuția poruncită la 24 februarie 303 de Dioclețian. Printre primii arestați au fost Columba și părinții ei. Fiindcă a rămas statornică în credință, a fost supusă la chinuri cumplite și a murit iertându-⁠și prigonitorii, spre mirarea călăilor. Creștinii i-⁠au adunat în taină rămășițele, le-⁠au pus într-⁠un loc din catacombele Sfântului Calist și le-⁠au acoperit cu un marmură cu inscripția „Columba puella”. Acolo au stat până mai târziu, când le-⁠a luat arheologul Boldetti, păzitorul catacombelor romane, și le-⁠a trimis sanctuarului din Anagni al călugărițelor cisterciene. În 1911, Daniel Figueroa, parohul bisericii San José de Flores din Buenos Aires, a obținut de la episcopul de Anagni, Antonio Sardi, donația moaștelor, pentru a transforma biserica în bazilică. Este sfântă a Bisericii nedespărțite, cinstită în Biserica Catolică, fără canonizare sinodală.