Constantin Evreul

Constantin Evreul (Constantin „fostul evreu”, ho ex Ioudaion) a fost monah bizantin și evanghelizator, născut cam în 850 și adormit la un 26 decembrie după 886. Este cinstit ca sfânt în mediul monahal și la Constantinopol, iar un izvor francez spune că Biserica Ortodoxă îl recunoaște ca sfânt.

S-⁠a născut într-⁠o familie evreiască din Synada și s-⁠a distins de mic în ebraică și în Vechiul Testament. După povestire, a fost convertit în tinerețe de puterea semnului crucii, pe care îl făcuse imitând spontan un negustor creștin. Convertirea deplină a fost treptată și poate fi legată de campania împăratului Vasile I (867 până la 886) de a întoarce pe evrei la creștinism. Familia i-⁠a rânduit o căsătorie, dar în ziua nunții a fugit la mănăstirea Phlouboute, unde a fost botezat în cele din urmă.

A rămas doisprezece ani la Phlouboute. A fost hirotonit preot ca să-⁠i propovăduiască pe evreii din Nicaea. Într-⁠o vedenie, Sfântul Spiridon i-⁠a poruncit să meargă în Cipru, de unde a adus o relicvă a unui mucenic numit Palamon, dăruită mănăstirii Sfântului Iachint din Nicaea. După Phlouboute a intrat în așezămintele monahale de pe Olimpul Bitiniei, unde rude evreiești au încercat să-⁠l aresteze ca fugar. S-⁠a așezat în cele din urmă pe Olimp, întâi la Atroa, apoi la Balaios. De pe Olimp se spune că a intervenit pentru împăcarea împăratului Vasile I cu fiul său Leon al VI-⁠lea, coîmpărat din 870.

Viața lui, anonimă, a fost scrisă de un monah din Nicaea la începutul veacului al X-⁠lea, pe vremea lui Leon al VI-⁠lea, probabil la Constantinopol; autorul nu l-⁠a cunoscut și s-⁠a sprijinit pe tradiții orale. Autorul îl înfățișează popular printre aristocrații bizantini, iar minunile atribuite lui sunt neobișnuite: într-⁠una, o ispititoare leșină când Constantin face semnul crucii. Arhiepiscopul Antonie al Novgorodului notează că în veacul al XIII-⁠lea exista o biserică închinată lui în cartierul evreiesc al Constantinopolului.