Cosma de la Grigoriu

Părintele Cosma de la Grigoriu a fost un ieromonah atonit și misionar ortodox în Congo (pe atunci Zair), mort într-⁠un accident la 27 ianuarie 1989, la Kolwezi. Este cinstit de credincioși, mai ales în Africa, fără canonizare sinodală. În zece ani a botezat cincisprezece mii de africani.

S-⁠a născut în 1942, în satul Theodosia, în Kilkis. Încă mic a plecat cu părinții la Salonic, unde trăiau în sărăcie; a doua lui casă era biserica, iar al doilea tată, parohul. Iubea citirea Sfintei Scripturi și catehismul. S-⁠a legat duhovnicește de Augustin Cantiotis (mort în 2010) și a început să corespondeze cu părintele Hrisostom Papasarantopulos (mort în 1972), din Africa. Dorința de misiune ardea mereu în el. A mai avut legături cu bătrânul Filoteu Zervacos (mort în 1980), de la Mănăstirea Longovarda din Paros. Știa lucruri tehnice, mecanice, electrice, electronice, de îngrijire a bolnavilor, de salvamar și de construcții; a urmat cursuri de cateheți, de misiune externă la Apostoliki Diakonia și de asistență medicală la Crucea Roșie, iar mai târziu a salvat un copil de la înec într-⁠un lac din Kolwezi.

În 1975 a plecat în misiunea africană, lângă părintele Anfilohie Tsukos, la Kolwezi, în Zair. A început să ridice biserici cu entuziasm, pricepere și îndrăzneală, fără să știe limba swahili; dormea cu încălțămintea în picioare, neavând timp să și-⁠o scoată. A suferit o insolație și ani de zile a avut dureri de cap. În cincisprezece luni a ridicat nouă biserici. În 1977, împreună cu părintele Nicodim Bilalis, a ridicat în Karyes, în Sfântul Munte, biserica Sfântul Nicodim Aghioritul. Acolo l-⁠a cunoscut pe Gheronda Paisie, care i-⁠a spus să se facă monah la Mănăstirea Grigoriu, să fie hirotonit acolo și apoi să plece în misiune. În anul următor a fost tuns monah de egumenul Gheorghe și hirotonit de episcopul Hrisostom al Rodostolului. Cu binecuvântarea părinților a plecat să înceapă marea lucrare misionară din Africa.

Mai întâi a mers la Kananga, la părintele Hariton Pnevmatakis și la sora Olga; apoi, cu binecuvântarea mitropolitului Africii Centrale Timotei, la Kolwezi. Tatălui său i-⁠a spus: „Dumnezeu m-⁠a trimis misionar în această regiune. Oriunde mă duc, voi ajuta pe oricine are nevoie de mine”. Pe lângă slujba de liturghisitor, duhovnic și catehet, a fost tată și frate al multor africani nevoiași, păstor iubitor, judecător drept, doctor de ajutor, zidar bun și inginer. Părea că simte apropierea sfârșitului. Cu trei luni mai înainte i-⁠a spus gherondei său, părintele Gheorghe: „Misiunea nu este pentru câteva luni. Cine vrea să fie misionar trebuie să-⁠și lase oasele în pământul Africii”. În noaptea de 27 ianuarie 1989, într-⁠un accident în care o altă mașină a căzut peste a lui, a murit. Mormântul lui este loc de pelerinaj, unde localnicii pun flori de mulțumire.