Cosma

Cosma din Schitul Sfânta Ana Mică (†1923) a trăit foarte ascetic cu mica lui obște în cea mai mică colibă a schitului Sfânta Ana Mică, a Adormirii Maicii Domnului. Bătrân i-⁠a fost vestitul duhovnic Grigorie († 1899), pe care patriarhul Ioachim al III-⁠lea îl numea stâlp al virtuții și al vieții monahale. Bătrânul Cosma i-⁠a continuat lucrarea. Se spune că era învrednicit să împărtășească pe pustnicii necunoscuți și fără nume ai Athosului. Odată, într-⁠o sinaxă a părinților din schitul Sfânta Ana, unii monahi au spus că astăzi nu mai sunt mari nevoitori și părinți virtuoși; părintele Cosma și-⁠a spus cu curaj și cu știință părerea: foarte aproape de ei, în pustie, există și astăzi oameni ai lui Dumnezeu, sfinți, asemenea îngerilor. Cuvântul lui a fost convingător și monahii s-⁠au retras la colibele lor liniștiți și împăcați.

Părintele Cosma s-⁠a întors la ascunzătoarea lui. La sfârșitul săptămânii, ca de obicei, l-⁠au vizitat ascetii necunoscuți. După ce s-⁠au împărtășit cu mare evlavie și umilință, au plecat. Cel mai bătrân a întârziat și i-⁠a spus că au făcut o învoire și el nu trebuie să pomenească niciodată nimănui de existența lor și de vizitele lor la bisericuța lui pentru Sfânta Împărtășanie. Un martor povestește că a fost dus și în chilia preacuviosului lui bătrân, păstrată cu foarte adâncă evlavie așa cum era când trăia marele duhovnic, unde au stat multă vreme ascultând viața preasfântă a părintelui Grigorie, la care se spovedeau și patriarhi, și multe întâmplări nepublicate pe care le-⁠au povestit cu mult har părintele Cosma și bătrânul Daniil. «Acum trei ani a adormit întru Domnul părintele Cosma, preaevlaviosul preot și duhovnic, chiar în ziua Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian.» A plecat la Domnul la 1 noiembrie 1923, după bătrânul Ioachim Spetsieris († 1943), care l-⁠a cunoscut. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.