Crispinian

Sfântul Mucenic Crispinian a pătimit împreună cu fratele său, Sfântul Crispin, la Soissons, în Galia, în jurul anilor 285-287, în vremea lui Dioclețian. Cei doi frați sunt ocrotitorii cizmarilor, tăbăcarilor și ai altor meșteșugari ai pielii.

După legendă, erau fiii unei familii romane bogate și au venit la Soissons ca să vestească credința creștină. Lucrau noaptea ca încălțători, câștigând destul pentru trai și pentru ajutorul săracilor. Prefectul Rictiovar, cunoscut ca prigonitor crud, i-⁠a supus la chinuri grele: le-⁠a înfipt sule sub unghii, i-⁠a stropit cu plumb topit, i-⁠a aruncat în foc și în apă înghețată. Pentru că nu au putut fi înecați, cu pietre de moară de gât, li s-⁠au tăiat capetele.

În secolul al VI-⁠lea s-⁠a ridicat o bazilică peste mormintele lor la Soissons, iar Sfântul Eligiu a făcut o raclă scumpă pentru capul lui Crispinian. Moaștele au fost apoi împărțite, o parte ajungând la Osnabrück și o parte la biserica San Lorenzo in Panisperna din Roma. Sunt pomeniți la 25 octombrie, după calendarul apusean (stil nou), ca sfinți ai Bisericii nedespărțite.