Sari la conținut

Sfântul Cuvios Mucenic

Damaschin Athonitul

Monah athonit, mort mucenic pentru credința în Hristos.

Epoca
necunoscută

Viața

Sfântul Cuvios Mucenic Damaschin Athonitul, în lume Diamandis, a fost nevoitor la Muntele Athos și a primit cununa muceniciei la Constantinopol, prin tăierea capului, în vremea stăpânirii otomane. Este pomenit la 4 iulie, în Soborul cuvioșilor de la Athos.

S-⁠a născut în cartierul Galata din Constantinopol, în parohia bisericii Maicii Domnului Eleusa, și a primit de la părinții lui, Chiriac și Chiriachia, numele Diamantis. Rămas orfan de mic, a învățat meseria de croitor. Pentru o vină oarecare a fost prins de turci și, ca să scape de judecată, s-⁠a lepădat de credința creștină. După un timp s-⁠a căit și s-⁠a retras la Sfântul Munte, unde a fost tuns monah la Marea Lavră, cu numele Damaschin. Timp de doisprezece ani s-⁠a nevoit sub ascultarea unui bătrân, plângându-⁠și lepădarea și istovindu-⁠se într-⁠o aspră ascetică. Socotea păcatul atât de greu, încât a hotărât să-⁠l ispășească prin moarte mucenicească. I-⁠a spus aceasta fostului patriarh al Constantinopolului Dionisie al III-⁠lea, care trăia la Marea Lavră, iar el l-⁠a binecuvântat pentru această nevoință.

Damaschin a sosit la Constantinopol, s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine în biserica Sfântului Nicolae din Galata și, ca să nu aducă mânia stăpânirii otomane asupra monahilor de la Sfântul Munte, cum se întâmplase după uciderea noilor mucenici Gavriil (1676) și Ciprian (1679), s-⁠a îmbrăcat în haine mirenești. Venit la biserica Sfânta Sofia, prefăcută în moschee, a început să se roage făcându-⁠și semnul Sfintei Cruci, dar musulmanii l-⁠au socotit nebun. Câteva zile l-⁠a mărturisit pe Hristos pe străzile capitalei, iar turcii doar îl numeau nebun. Abia când a început să hulească islamul în palatul marelui vizir, l-⁠au bătut și l-⁠au alungat. În cele din urmă a venit în aceeași moschee în care se lepădase odată de Hristos și, mustrând pe musulmani, a fost prins și dus la judecător, apoi la vizir, care l-⁠a osândit la moarte. Cu capul tăiat, a fost martirizat în fața porților reședinței patriarhale de la Fanar. Moaștele lui au fost îngropate în mănăstirea Maicii Domnului de pe insula Halki.

Viața lui a fost scrisă de I. Carifil († 1693) și apoi pusă în greaca nouă de ieromonahul Iona Cavsocalivitul († 1765). A fost cuprinsă în Noul Martirologhion al Cuviosului Nicodim Aghioritul. Arhiepiscopul Hrisostom al Atenei îl numește din greșeală Damian.