Damian, pustnic din Siria

Sfântul Cuvios Damian, pustnic din Siria, a trăit în veacul al V-⁠lea și este pomenit în soborul cuvioșilor pustnici ai Siriei: Ioan, Antioh, Antonin, Moise, Zevin, Polihronie, un alt Moise și Damian. Se pomenesc la 8 martie.

Cuviosul Ioan, ucenic al Sfântului Limnei, a ales viața fără acoperiș. S-⁠a așezat pe un deal deschis tuturor vânturilor și a trăit acolo douăzeci și cinci de ani, hrănindu-⁠se doar cu pâine cu sare și istovindu-⁠și trupul cu lanțuri grele. Când cineva dintre cei care îl vizitau a sădit pe deal un migdal ca să se adăpostească sub umbra lui de arșiță, sfântul a poruncit să fie tăiat, ca să nu dea niciun răgaz trupului. Cuviosul Moise, urmându-⁠l pe Ioan, s-⁠a așezat pe un vârf de munte, aproape de satul Rama. La fel s-⁠au nevoit Antioh și Antonin, care până la adânci bătrânețe au continuat nevoințele, dând pildă de tărie duhovnicească ce biruie orice slăbiciune. Cuviosul Zevin, care s-⁠a nevoit pe același munte, a ajuns la adânci bătrânețe, dar nu a șezut niciodată în timpul canonului de rugăciune, sprijinindu-⁠se uneori doar în toiag. Localnicii îl cinsteau pe Zevin și primeau, prin rugăciunile lui, mult ajutor în necazuri și nevoi.

Sfântul Polihronie, ucenicul lui Zevin, a urmat viața bătrânului său, petrecând zilele și nopțile în post și priveghere. Nu avea lanțuri, dar la rugăciune își punea pe umeri o rădăcină grea de stejar, pe care o săpase singur din pământ. Prin rugăciunea lui a cerut ploaie de la Dumnezeu în vreme de secetă și a umplut cu untdelemn un vas de piatră, pentru cei în nevoie. Cu Polihronie a trăit ucenicul său, Cuviosul Moise, care, urmându-⁠și bătrânul în toate, a dat și el pildă de viață aspră. Un alt ucenic, Cuviosul Damian, s-⁠a retras la o mănăstire numită Iera și s-⁠a nevoit acolo, având în chilie doar o cutiuță cu linte, din care se hrănea. Toți acești cuvioși părinți au adormit în pace, în veacul al V-⁠lea, în Siria.