Damian și Iosif de la Basarabi

Damian și Iosif au fost doi preoți și părinți duhovnicești ai așezării monahale rupestre de la Basarabi, lângă Murfatlar, în județul Constanța, probabil în secolele IX-⁠X. Sunt pomeniți în Patericul românesc și cinstiți de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

În 1957 a fost descoperit, într-⁠un deal de cretă de lângă Basarabi, un ansamblu de șase bisericuțe săpate în stâncă, care adăpostea odinioară o obște de sihaștri. Celelalte cinci bisericuțe sunt mici și dreptunghiulare, cu pereții acoperiți de cruci, semne vechi și inscripții, unele încă nedescifrate. Patericul leagă ansamblul de vechea mănăstire din Sciția Mică, locul Sfântului Ioan Casian, și presupune că sihăstriile erau povățuite de preoți duhovnici, la fel ca cele din valea Nilului.

Numele celor doi stau pe pereții bisericuței numită B4, în inscripții în limba slavă veche și în greacă. Una cuprinde cuvintele unui Dimian preotul, care spune că merge pe drum și aprinde lumânări pentru păcatele lui. O alta, în greacă, cere ajutorul lui Dumnezeu pentru robul Iosif preotul. Una din inscripții poartă data 982, alta anul 992.

Patericul, sprijinindu-⁠se pe cercetări de istoria artei, socotește că Damian a fost cel dintâi, iar după el Iosif, și că amândoi slujeau cele sfinte, spovedeau, împărtășeau pe monahi și îi cercetau în peșteri și în chilii. Despre viața lor nu se mai știe nimic. Rolul lor este dedus din inscripții, nu din relatări scrise.