David Surhan

Sfântul Mucenic David Surhan (David din Dvin) a fost un arab creștin, martirizat la începutul veacului al VIII-⁠lea. Numit la început Surhan, era un soldat musulman de neam nobil, sosit în Armenia între anii 656 și 660, cu o unitate de trupe arabe așezate în provincia Ayrarat, la nord de Dvin, pe atunci sediul guvernului omeiad din ținut.

Umblând prin sate, a fost atât de impresionat de credința localnicilor, încât „s-⁠a despărțit de ai săi ca să-⁠l câștige pe Hristos”. Cam atunci mulți soldați arabi au fost chemați să plece din Armenia ca să lupte în primul fitna (656 până la 661), așa că e posibil ca Surhan să fi rămas în urmă. Catolicosul Anastasie I l-⁠a botezat, dându-⁠i numele David, iar el s-⁠a așezat într-⁠un sat din apropierea Dvinului, s-⁠a căsătorit cu o creștină din ținut și a avut mai mulți copii.

La începutul veacului al VIII-⁠lea David era bătrân. Atunci califul Abd al-⁠Malik a hotărât să impună din nou stăpânirea directă asupra Armeniei, după zeci de ani de semiautonomie sub prinți creștini. A trimis un nou guvernator, Abdallah Hatim al-⁠Bahili, și, la puțin timp după sosirea în Dvin, acesta a aflat de lepădarea lui David de islam. A fost arestat, dar David a refuzat să se pocăiască și a mustrat guvernatorul în limba arabă. A fost apoi pironit pe o cruce ca pedeapsă de moarte și silit să privească spre miazăzi, adică spre Mecca, în semn de supunere față de islam. Potrivit vieții lui, crucea s-⁠a întors minunat spre răsărit, spre soarele răsare și spre direcția rugăciunii multor creștini răsăriteni, simbol al învierii lui Hristos.