Sfântul Cuvios
Dima Rusul
din Kavsokalivia (Marea Lavră)
Bătrân aghiorit din Kavsokalivia (Marea Lavră), adormit în 1929; cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.
- Adormit
- 1929secolul XX
- Locul
- Great Lavra (Kavsokalyvia), Mount Athos
- Ceata
- Cuvioși și cuvioase
Viața
Dima Rusul a fost un monah rus din schitul Kavsokalivia al Marii Lavre, care a adormit în ziua de 11/24 ianuarie 1929. A trăit în coliba Sfântului Înaintemergător, în ascetism, necazuri, ascundere, lipsă de slavă, privațiuni și ispite. Părintele Porfirie Kavsokalivitul, vorbind despre acest «sfânt ascuns», spune: «Deasupra colibei noastre, foarte sus, trăia un rus, Moș Dima, într-o colibă primitivă, singur. Era foarte evlavios. Moș Dima a rămas aproape necunoscut toată viața. Nimeni nu-i pomenește numele sau harisma. Să plece din Rusia. Cine știe câte zile de drum a făcut. A lăsat toate, ca să vină la un capăt de lume, la Kavsokalivia, și a trăit acolo toată viața. Și a murit necunoscut. Nu era egoist. Nu, nu, era luptător. Și să nu aibă pe nimeni lângă el să-i spună: ''Cinci sute de metanii am făcut azi. Asta am simțit...'' Era luptător tainic.»
Coliba uscată a Sfântului Înaintemergător din schitul Kavsokalivia, în care a trăit cuviosul ascet Dima Rusul din 1893 până în 1928... Părintele Porfirie povestește că a primit o mare revărsare de har când l-a văzut pe Moș Dima în chiriakon făcând metanii și topindu-se în plânsete în rugăciune: «Într-o dimineață, pe la trei și jumătate, am mers la catolicon pentru slujbă. Era încă devreme, nu bătuse toaca, nimeni nu era în biserică. M-am așezat în pronaos, sub o scară, nevăzut, și mă rugam. La un moment dat s-a deschis ușa bisericii și a intrat un monah înalt și bătrân. Era Moș Dima. Intrând, a privit în dreapta și în stânga și nu a văzut pe nimeni. Atunci, ținând o metanie mare, a început metaniile pe jos, multe și repezi, și zicea mereu: ''Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă... Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne''. Curând a căzut în extaz. Nu pot descrie purtarea lui față de Dumnezeu: mișcări de dragoste și de închinare, de dor dumnezeiesc și de devotament. L-am văzut stând, ridicându-și mâinile în cruce, ca Moise la mare.» Dima a trăit în coliba sa din 1893 până în 1928. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.