Dimitrie Alexandrovici de Pereiaslavl

Sfântul Binecredincios Dimitrie Alexandrovici de Pereiaslavl a fost cneaz al Pereiaslavlului și mare cneaz al Vladimirului. S-⁠a născut în 1250 și a murit în 1294, după ce s-⁠a călugărit. A fost fiul marelui cneaz Alexandru Iaroslavici Nevski și al soției lui, Alexandra, fiica cneazului Briacislav Vasilkovici de Polotsk, și frate mai mare după Vasile, lipsit de moștenire de tatăl lor.

Cneaz de Novgorod și de Pereiaslavl

În 1259, după potolirea tulburărilor din Novgorod, Alexandru Nevski l-⁠a pus domn în cetate pe fiul său, pe atunci foarte tânăr. În 1262 a fost trimis împotriva cavalerilor livonieni la Derpt, oraș care a fost cucerit. Cneaz de Pereiaslavl a fost din 1263 până în 1294. În 1264, îndată după moartea lui Alexandru Nevski, novgorodenii l-⁠au izgonit ca minor, iar el s-⁠a retras la Pereiaslavl-⁠Zalesski. În 1268 a venit în ajutorul novgorodenilor în bătălia de la Rakovor și curajul lui a contribuit mult la biruința lor. În 1270 novgorodenii i-⁠au oferit scaunul lor, dar el l-⁠a refuzat, nevoind să ocupe un scaun din care fusese alungat unchiul lui, și chiar l-⁠a ajutat pe marele cneaz să-⁠l stăpânească iarăși. În 1272, mort marele cneaz, a candidat la domnie, dar novgorodenii, temându-⁠se, au hotărât să scape de el, iar el s-⁠a retras la Pereiaslavl.

Marele cneaz de Vladimir

În 1276, când a murit ultimul dintre unchii lui, Vasile Iaroslavici, Dimitrie a ocupat, ca cel mai vârstnic din neam, scaunul de mare cneaz. Era mereu în mijlocul certurilor: a mediat între cnejii de Rostov, a înduplecat pe frați, prin episcopul Ignatie, să trăiască în bună înțelegere, a înfruntat Novgorodul pentru cetatea Koporie, ridicată în 1278. În 1281-1282, fratele lui mai mic, Andrei de Gorodeț, câștigând pe han, a venit cu oaste tătară; marele cneaz a fugit, iar tătarii au pustiit ținuturile Vladimirului, Suzdalului, Rostovului, Tverului, până la Torjok, și au pedepsit grozav Pereiaslavlul. Dimitrie a fugit la Novgorod, dar a fost înfruntat de novgorodeni; s-⁠a întors la Pereiaslavl, a strâns oaste, iar Andrei a plecat în grabă la Hoardă. După un schimb de vicisitudini, a fugit la puternicul Nogai, care i-⁠a redat tronul printr-⁠o simplă scrisoare, și în 1283 el a recăpătat scaunul Vladimirului. În 1293 Andrei, cu oaste tătară de la Tohta, a pustiit patrusprezece orașe, iar Dimitrie a fugit la Pskov, la ginerele său, Dovmont.

Sfârșitul

Când tătarii s-⁠au retras, Dimitrie a hotărât să se întoarcă la Pereiaslavl. Aproape prins de Andrei lângă Torjok, și-⁠a lăsat carele și a fugit la Tver. Tânărul cneaz Mihail Iaroslavici l-⁠a primit și a stat ca mijlocitor între frați: cu ajutorul episcopului de Tver, Dimitrie a renunțat la domnia mare în favoarea fratelui, păstrându-⁠și iubitul oraș, Pereiaslavl-⁠Zalesski. Pe drumul spre el, lângă Volok, s-⁠a îmbolnăvit, s-⁠a călugărit și a murit în 1294. Trupul i-⁠a fost dus la Pereiaslavl și așezat în catedrala Schimbării la Față.