Dimitrie Sokolov

Protoiereul Dimitrie Sokolov a fost preot în Uglici, cinstit ca mărturisitor în vremea prigoanei sovietice. S-⁠a născut în 1872 (sau la 5 octombrie 1873) în satul Veretea, ținutul Mologa, guvernământul Iaroslavl, și a murit la 17 august 1943 la Uglici. Este pomenit în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse; izvorul nu spune când a fost înscris în lista lor și nu dă o zi anume de pomenire.

Tatăl lui, Pavel Andreevici Sokolov (născut în 1834), era citeț, sau după alte date diacon, la biserica din Veretea, iar mama, Ana Egorova (născută în 1842). A terminat școala parohială de băieți din Mologa și în 1895 seminarul din Iaroslavl, apoi a fost învățător la școala bisericească orășenească și la școala duminicală din Mologa. La 30 august 1899 s-⁠a căsătorit cu învățătoarea Apolinaria Dobronravina, a fost hirotonit preot și la 1 august a fost numit al doilea preot la catedrala Schimbării la Față a Mântuitorului din Uglici. Din 1910 a fost învățător de religie la școala meșteșugărească, iar din 1913 la azile. Din 1928 a fost paroh al catedralei. A fost ridicat la rangul de protoiereu și a primit distincții bisericești: cruce de piept, brâu, camilafcă violetă, o medalie pentru trei sute de ani de domnie a casei Romanov și o cruce cu panglică. În 1916 a intrat într-⁠o comisie de patru oameni pentru verificarea socotelilor.

A fost membru al sfatului preoților pe lângă arhiepiscopul vicar al Ugliciului, Serafim (Samoilovici), și unul dintre cei mai apropiați ajutoare ale lui. În 1922 a stat cinci săptămâni arestat, bănuit că s-⁠a împotrivit confiscării odoarelor bisericești; a fost eliberat când autoritatea luase deja obiectele de valoare ale bisericii.

În 1929 a fost arestat, deoarece ancheta căuta să afle despre ajutorul material dat arhiepiscopului Serafim, care fusese prigonit. Se aflase că mulți îi trimiseseră bani și hrană. Părintele Dimitrie a tăgăduit că ar fi corespondat, deși o martoră a spus că primea scrisori de la arhiepiscop din lagărul de la Solovki. După o lună a fost eliberat. A fost arestat din nou la 25 februarie 1930, învinuit că aparține unui grup bisericesc antisovietic al adepților arhiepiscopului Serafim; în învinuire se arată fermitatea poziției lui. La 25 aprilie 1930, după articolul 58-10, a fost osândit la trei ani de surghiun în Ținutul Nordului, unde a stat până în 1934. În surghiun a orbit.

Ultimii ani i-⁠a petrecut în singurătate. A fost deosebit de cinstit de enoriași pentru viața lui de nevoință. A murit la 17 august 1943 și a fost îngropat la Uglici, în spatele altarului, în ograda bisericii Țareviciul Dimitrie „de pe câmp”. A fost reabilitat la 12 septembrie 1989. Soția, Apolinaria, a murit în 1945; fiul lor Pavel (1900-1983) a fost aviator militar sovietic, iar fiicele lor au fost Nadejda și Nina.