Dionisie

Dionisie din Schitul Sfânta Ana Mică, ieromonah, s-⁠a născut în 1930 la Lavrion, în Attica. În 1946 a venit la coliba Adormirii Maicii Domnului din Sfânta Ana Mică, sub ascultarea venerabilului bătrân Avimeleh († 1965). La rasofor a primit numele Hrisostom, iar în marea schimă Dionisie. În 1953 a fost hirotonit diacon de mitropolitul Ierotei al Miletopolei († 1956), iar în 1959 preot de Natanael al Kosului († 1978). Toată viața lui a fost, după părerea tuturor, monahală, luptătoare, athonită.

S-⁠a deosebit mai ales ca duhovnic al multor monahi și mireni. A odihnit mii de suflete prin socotința, înțelepciunea și dragostea lui. Cuvântul pauliniei, «blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii», îl stăpânea; dovadă sunt copiii lui duhovnicești numeroși și dragi. A avut o obște numeroasă și binecuvântată. A fost mult încercat de boli și ispite. La 13 mai 1998 a murit după o lungă spitalizare. La înmormântare au venit mulți să se roage pentru sufletul lui fericit și să-⁠l petreacă la locul odihnei, lângă mormintele răposaților bătrân Gherasim († 1991) și ieromonah Mitrofan († 1997), între stâncile unde trăise o jumătate de veac.

Era om plin de har, dulce, ospitalier și treaz, fără ambiție, iubea «a trăi neștiut» și compania venerabililor bătrâni. Cu felul lui frumos dorea «ca toți să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului». Fiul său duhovnicesc, mitropolitul Pantelimon al Veriei, spune: «Asceza, rugăciunea, lupta necurmată și intensă, dar mai presus de toate harul atotputernic al lui Dumnezeu care umplea sufletul părintelui Dionisie, l-⁠au făcut duhovnic cu socoteală, tată iubitor, călăuză înțeleaptă și neabătută a sufletelor care alergau la el.» Alt fiu duhovnicesc, protosinghelul Hrisostom Papadakis, scrie: «În patrafirul tău am găsit duhovnicul-⁠tămăduitor plin de har. Nu pe judecător. Am găsit pe cel care putea odihni deplin pe ascetul sfânt, pe episcop, pe monah, pe preotul din lume, pe student, pe actor, pe cântăreț, pe orice artist, pe om de știință, pe cel ce își câștiga cu greu pâinea, pe toți, până la ultimul frate. Spovedeai mereu în picioare în strana ta, în ciuda oboselii tale.» Cuviosul bătrân Efrem Katunakiotul a mărturisit că avea din cer darul spovedaniei. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.