Dionisie

Dionisie din Schitul Sfânta Ana, cu numele de mir Serafim Psaras, s-⁠a născut în 1878 la Madytos, în Tracia răsăriteană, din părinți evlavioși. A venit în 1894 la coliba Sfântului Ieromartir Serafim din schitul Sfânta Ana. A fost tuns monah de bătrânul Gelasie în 1900. În 1911 a fost hirotonit preot și făcut duhovnic. A fost mărturisitor al credinței. A depus regelui Gheorghe al II-⁠lea protestul părinților athoniți față de schimbarea calendarului. A fost și un bun zugrav de icoane.

Bătrânul Heruvim povestește în Amintirile lui nostalgice din Grădina Maicii Domnului: «Precum sfinții din toate timpurile se caracterizează prin simplitate, tot astfel omul binecuvântat, părintele Dionisie duhovnicul. Venise în Munte copil. Era duhovnic bun, minte curată, inimă simplă. Rugăciunea și lacrima, postul și viața lui aproape închisă îl împodobiseră cu har. Odată bătrânul meu m-⁠a trimis la coliba lui pentru o lucrare. Când s-⁠a apropiat ceasul mesei, mi-⁠a propus să stau cu ei la masă. Am refuzat invitația lui amabilă, iar el, ca să mă scoată din încurcătură, a trimis pe micul lui ucenic să întrebe pe bătrânul meu dacă am binecuvântare să rămân în acea amiază cu ei. Bătrânul meu îl iubea și îl prețuia mult pe părintele Dionisie și mi-⁠a îngăduit cu plăcere. La masă unul dintre frați citea. Citirea era foarte interesantă. La un moment dat, fericitul duhovnic a vrut să facă câteva gânduri suplimentare pe tema citirii. Dar era foarte mișcat și a izbucnit în lacrimi, urmate de suspine. În cele din urmă a părăsit trapeza și s-⁠a retras în chilia lui. Și noi ceilalți nu am putut rămâne neatinși, atât de ce am auzit din citire, cât și de adânca simțire a bătrânului, și am urmat, firesc, plânsul...» Este înmormântat în cimitirul schitului, în care a viețuit mai mult de o jumătate de veac.

Bătrânul Dionisie a avut ucenici pe Serafim și pe Eftimie († 1999), mai târziu egumenul mănăstirii Esfigmenu, care scrie despre el în Amintirile lui: Era foarte evlavios, simplu și fără viclenie. Sărac, iubitor de Dumnezeu, de frați, de copii, de Maica Domnului și bun la inimă. Foarte ascet. Când avea să liturghisească, de seara mânca doar un fruct sau o băutură caldă. Avea râvnă dumnezeiască, inimă milostivă, smerenie adâncă și mare înfrânare. Nevinovat ca un copil mic. Înainte de adormire a văzut în vedenie pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe care o iubea peste măsură. A adormit în 1948. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.