Dionisie Sihastrul din Munții Buzăului

Dionisie, numit Torcătorul, a fost unul dintre cei mai cunoscuți sihaștri ai Fundăturii, în Munții Buzăului, în a doua jumătate a secolului al XIV-⁠lea. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Numele i-⁠a rămas de la ocupația cu care își câștiga hrana, torsul lânii, îndeletnicire obișnuită a sihaștrilor din acei munți. Lâna îi era adusă de un ucenic din sate. Patericul spune că a ajuns cu darul lui Hristos la liniștea de patimi și că și-⁠a săpat o peșteră într-⁠o stâncă greu de urcat, la patru metri deasupra pământului, unde a făcut un mic paraclis de rugăciune.

A locuit acolo mai bine de treizeci de ani, răbdând frigul iernii, umezeala, foamea și, după cum se spune, cumplite ispite. Se povestește că izgonea duhurile necurate din oameni și că știa cele viitoare, iar mulți veneau să-⁠i ceară un cuvânt de folos.

Rânduiala lui era simplă. În timpul săptămânii se nevoia singur, în rugăciune, post și păzirea minții. Duminica cobora din peșteră și se împărtășea la biserica Sihăstriei Fundătura, apoi se întorcea sus și trăgea scara după el. Locul unde își sprijinea scara se cunoaște și astăzi. A crescut mai mulți ucenici, care au devenit și ei sihaștri vestiți, iar chilia lui a ajutat mult la răspândirea vieții isihaste în Munții Buzăului.