Dionisie Sosnovski

Episcopul Dionisie Sosnovski (în lume Pavel Ivanovici Sosnovski) a fost episcop al Izmailului, vicar al eparhiei Chișinău, născut în 1859 în familia unui diacon din guvernământul Tambov și ucis de bolșevici la 4 februarie 1918, lângă Kiev. Este cinstit ca sfânt cu cinstire locală în eparhia Odesa a Bisericii Ortodoxe Ruse, pomenit în duminica cea mai apropiată de ziua morții lui, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse. Numele lui a fost trecut în lista provizorie a noilor mucenici la pregătirea canonizării făcute de ROCOR în 1981, dar lista a fost publicată abia la sfârșitul anilor 1990.

În 1876 a absolvit școala teologică a II-⁠a din Tambov, în 1885 seminarul din Irkuțk și doi ani a lucrat ca învățător la sat. La 3 octombrie 1885 a fost hirotonit diacon de arhiereul Vitalie (Iosifov) al Tambovului, pentru biserica Cosma și Damian din satul Verhniaia Iaroslavka. În 1888 a rămas văduv și în același an a intrat la Academia Teologică din Moscova; la 8 mai 1892 a fost tuns în monahism cu numele Dionisie, iar la 25 mai 1892 a fost hirotonit ieromonah. În același an a absolvit academia cu gradul de candidat în teologie și a fost pus în serviciul învățământului duhovnicesc: a fost supraveghetor al școlii teologice din Varșovia (1892 până la 1896) și rector al seminarului din Irkuțk (1896 până la 1898). În 1896 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. A venit la Irkuțk în martie 1897, a fost membru al comitetului din Irkuțk al Societății misionare ortodoxe și a îndeplinit sarcina de președinte al consiliului școlar eparhial. Între 1898 și 1900 a fost stareț al mănăstirii Boris și Gleb din Dmitrov, eparhia Moscova; între 1900 și 1901 a fost chemat la slujire la Sankt Petersburg; între 1901 și 1906 a fost stareț al pustiei Nicolae din Terebino, eparhia Tver, iar între 1902 și 1906 protopop al mănăstirilor eparhiei Tver; între 1906 și 1908 a fost din nou chemat la slujire la Sankt Petersburg.

Prin decretul Sfântului Sinod din 31 august 1908 s-⁠a întemeiat vicariatul Celiabinsk al eparhiei Orenburg. La 12 septembrie 1908, la Sankt Petersburg, în sala de ședințe a Sfântului Sinod, în prezența procurorului-⁠șef P. P. Izvolski, a avut loc numirea ca episcop de Celiabinsk. La 14 septembrie 1908, într-⁠o duminică, în biserica Sfintei Treimi a Lavrei Alexandru Nevski a fost săvârșită hirotonia arhimandritului Dionisie ca episcop de Celiabinsk. A locuit la Orenburg, fiind socotit stareț al mănăstirii Macarie, dar în fapt îndeplinind pe lângă arhiereii eparhiali Ioachim (Levițki) și Teodosie (Oltarjevski) funcția de locțiitor al lor. În timpul concediilor arhiereilor eparhiali a condus provizoriu eparhia Orenburg (mai până în iulie 1909, iunie până în iulie 1913 și 1914). Prin hotărârea Sfântului Sinod a condus provizoriu eparhia Tobolsk în mai și iunie 1912. Prin decretul Sfântului Sinod din 17 noiembrie 1914 a fost numit episcop al Izmailului, al doilea vicar al eparhiei Chișinău; la 20 decembrie a plecat la noul loc de slujire. După ocuparea Basarabiei de către România a fost silit să plece în Rusia. Aproape de Kiev, la stația de cale ferată „Viatka”, a fost prins și, la 4 februarie 1918, ucis de bolșevici.