Dorotei

Dorotei din Schitul Sfântul Pantelimon al Cutlumușului, cu numele de mir Dimitrie Tsironis, s-⁠a născut în 1873 la Divri, în Ilia. La cincisprezece ani a venit pe ascuns în Sfântul Munte, la coliba Sfântului Sava cel Sfințit din schitul Cutlumușului. Bătrânii, fiindcă tinerii fără barbă nu erau primiți în Athos și el era mic, îl păzeau în colibă și atârnau pături pe frânghia de rufe ca să nu fie văzut. A fost tuns monah în 1894 cu numele Dorotei, diacon în 1898 și preot în 1904. Mai târziu a avut doi ucenici, pe ieromonahul Antonie și pe monahul Sava. Tânăr fiind, a fost ales egumen la Esfigmenu, dar nu a vrut să primească. În 1934 s-⁠a așezat în coliba Cutlumușului a Înaintemergătorului, în Karyes. Zece ani a fost paroh și tipicar al bisericii Protatonului, cu faima unui tipicar ales. A fost și duhovnic de seamă; la patrafirul lui s-⁠a spovedit și arhiepiscopul Ciprului Leontie († 1947) când a vizitat Athosul.

Din pricina sănătății și a diferitelor ispite a fost nevoit să părăsească Sfântul Munte pe la 1944. La început a locuit la mănăstirea Sfântă din Andros, ca duhovnic al obștii de maici de acolo, dar din pricina disensiunilor privind calendarul s-⁠a retras. În 1952 a mers la mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Papagos, Atena, unde a rămas până la sfârșit duhovnic al obștii și al multor oameni. Liturghisea foarte regulat, cu umilință și evlavie, și se spune că dacă nu vedea un semn în sfântul potir, nu se împărtășea. Se împărtășea cu lacrimi, cu bucurie, cu fața luminoasă. Vorba lui dulce și liniștea lui dădeau pace credincioșilor. Puținul timp liber îl închina rugăciunii. În zilele de spovedit, de dimineață până seara târziu, oameni de toate vârstele, monahi, monahii și mireni, așteptau ore să-⁠l vadă. Era un duhovnic experimentat și socotit, un medic desăvârșit al sufletelor. Împreună cu prietenul lui, bătrânul Ieronim Simonopetritul († 1957), de la metocul Înălțării, erau stâlpii duhovnicești ai acelor locuri. Cu șase luni înainte de moarte a vestit maicilor plecarea lui definitivă. A adormit la 16 iulie 1966, la nouăzeci și trei de ani. Pe mormânt o monahie a scris: «Dorotei Tsironis, ieromonah, 93 de ani. Adormit întru Domnul 16.7.1966. Tânăr ai râvnit sfințenia, drept, smerit, fără răutate și blând ca un fără de trup ai trăit în adânc bătrâneț. Ai plecat la Domnul să primești cununa vieții fără de moarte. Copiii tăi duhovnicești.» Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.