Dosoftei Dascălul de la Secu

Dosoftei a fost ieroschimonah, egumen al Schitului lui Zosima din valea Secului și cel dintâi stareț al Mănăstirii Secu, între 1602 și 1606. A adormit la 21 august 1606. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Își făcuse metania la Mănăstirea Neamț. Schitul de pe valea Secului a fost ridicat în vremea lui Alexandru Lăpușneanu de vistiernicul Zosin, devenit monahul Zosima, iar Dosoftei a fost printre cei dintâi egumeni ai lui. Timp de patruzeci de ani a stat în fruntea unei obști de peste cincizeci de sihaștri, învățându-⁠i frica de Dumnezeu, ascultarea, smerenia și meșteșugul nevoinței. Era cunoscut pentru înțelepciunea lui în toată Moldova, până la domn, priceput în tâlcuirea Scripturii, în greacă și slavonă și în dogmele Bisericii. A întemeiat o școală mănăstirească pentru monahii iubitori de carte, așa că cei din vremea lui l-⁠au numit dascăl sau nastavnic.

Unul dintre ucenicii lui cei mai cunoscuți a fost viitorul mitropolit Varlaam Motoc, care a viețuit în schit peste douăzeci și cinci de ani. Dosoftei a fost și duhovnic și îndrumător al sihaștrilor din codrii Secului. A ajutat mult la zidirea din nou a ctitoriei lui Nestor Ureche, din 1602, alături de schit, și a fost primul stareț al Mănăstirii Secu între 1602 și 1606, făcând din obștea lui o lavră cunoscută în toată Moldova.

La 21 august 1606 și-⁠a lăsat egumen în loc pe ieroschimonahul Andrei, unul dintre fiii lui duhovnicești, iar el s-⁠a mutat la odihna lui Hristos, plâns de ucenici și de sihaștrii de pe valea Săcului.