Dragostea

Sfânta Muceniță Dragostea (în greacă Agape, în latină Caritas, în rusă Liubov) este, după hagiografie, o copilă mucenică creștină din Roma, din secolul al II-⁠lea, fiica Sfintei Sofia și sora Credinței (Pistis) și a Speranței (Elpis), numele celor trei virtuți teologice. Toate trei au fost omorâte din porunca împăratului Hadrian.

Ca surorile ei, a fost crescută în Sfintele Scripturi și în credința în Hristos. În jurul anului 137 ostașii lui Hadrian le-⁠au arestat, căci vestea evlaviei lor ajunsese la urechea împăratului. Uimit de noblețea lor firească, el a vrut să le înfieze, dar ele și mama lor au refuzat. Le-⁠a înfățișat pe rând, apoi le-⁠a adunat; ele s-⁠au rugat, ținându-⁠se de mână, și au cântat Aliluia în slava lui Hristos. Atunci împăratul a poruncit să fie omorâte, iar Sofia le-⁠a îmbărbătat în chinuri. Dragostea, în vârstă de nouă ani, a fost atârnată de o spânzurătoare și legată atât de strâns, încât mădularele i s-⁠au rupt sub legături. Aruncată într-⁠un cuptor, a fost scăpată de un înger, dar în cele din urmă i s-⁠a tăiat capul. Fiind cea mai mică dintre cele trei surori, mama ei a îmbărbătat-⁠o mai ales pe ea în timpul chinului, apoi a murit, la trei zile după aceea, lângă mormintele lor.

Mormintele au fost la început într-⁠o criptă sub biserica ridicată mai târziu în cinstea Sfântului Pancrațiu și au fost mult cercetate de pelerini în secolul al VII-⁠lea. Cinstirea lor a apărut probabil în secolul al VI-⁠lea, pe temeiul unor inscripții din catacombe. În Martirologiul Roman erau pomenite la 1 august, dar au fost scoase din calendarul oficial; cinstirea lor continuă mai ales în Europa de Est și în Rusia.