Efrem de la Obnora

Sfântul Cuvios Mucenic Efrem de la Obnora a fost un bătrân zăvorât al Mănăstirii Sfânta Treime Pavlo-⁠Obnorski din ținutul Komel, gubernia Vologda, și a primit moartea muceniciei în ianuarie 1538, de la tătarii din Kazan, împreună cu monahii Dionisie, Gherasim și Isaachie. Se numără printre cuvioșii mucenici ai Obnorei, cinstiți în Soborul sfinților din Vologda.

În ianuarie 1538, la năvălirea tătarilor din Kazan în ținuturile Vologdei, au pătimit multe mănăstiri, mai ales din sudul regiunii, din ținuturile Komel și Obnora. Dintre cele dintâi a fost jefuită Mănăstirea Schimbarea la Față a Sfântului Inochentie din Komel, aflată aproape de Pavlo-⁠Obnorski. Unii țărani au scăpat și au dat de veste monahilor din Obnora, iar aproape toți au părăsit mănăstirea. Au rămas zece, bătrâni și cei care, cum se spune în izvor, nu voiau să părăsească din credință locul Cuviosului. S-⁠au adunat laolaltă și s-⁠au rugat să fie izbăviți de năvălire.

Bătrânul Efrem, monah zăvorât, care petrecuse în mănăstire șaptezeci de ani în posturi, rugăciuni și osteneli, fără să iasă din chilie, în mare tăcere, a ațipit și l-⁠a văzut în vis pe Sfântul Pavel de la Obnora, care i-⁠a prevestit prădarea mănăstirii, moartea mucenicească a trei monahi și refacerea mănăstirii. Efrem le-⁠a povestit și celorlalți, iar câțiva au plecat în pădure, dar la jumătatea zilei s-⁠au întors, nădăjduind că în acea zi tătarii nu vor ataca.

La citirea ceasurilor din trapeză, bătrânul Daniil a văzut călăreți tătari apropiindu-⁠se. Monahii și-⁠au luat rămas-⁠bun unii de la alții și au început să-⁠și pună schimele. Pe Dionisie, ieșit din trapeză, tătarii l-⁠au decapitat. Doi monahi s-⁠au ascuns în trapeză sub sobă, iar Ferapont a izbutit să iasă fără să fie observat. Cinci monahi au fost bătuți crunt în biserică, unde se adăpostiseră. Apoi tătarii au început să caute pradă în chilii.

Într-⁠una se afla Efrem cu alți doi monahi, probabil ucenicii lui, Mina și Mitrofan. După lungi chinuri, lui Efrem i s-⁠a tăiat gâtul, Mitrofan a fost ucis, iar lui Mina i s-⁠a spart capul. Au pătimit și mireni care încercaseră să se adăpostească între zidurile mănăstirii. Tătarii au jefuit și au ars mănăstirea; au rămas doar biserica Sfintei Treimi și catedrala Adormirii, atunci în construcție.

După Viața Cuviosului Pavel de la Obnora, mănăstirea a fost atacată la 14 ianuarie. Efrem a murit zece zile după năvălire, iar după el au murit din răni bătrânii Gherasim și Isaachie; Mina s-⁠a însănătoșit după o lungă boală. În povestirea vieții este o neconcordanță: în vis Pavel i-⁠a vorbit lui Efrem despre moartea, în afară de a lui, a încă două persoane, dar în realitate au primit moartea mucenicească cel puțin patru monahi. După prevestirea Cuviosului Pavel, mănăstirea a fost reclădită în curând.

Știri despre moartea mucenicească a monahilor din Obnora se găsesc în multe copii ale Vieții Cuviosului Pavel de la Obnora din veacurile XVII-⁠XIX, în minunea a douăzecea. Potrivit arhimandritului Leonid Kavelin, pomenirea cuvioșilor mucenici obnori, îngropați la Mănăstirea Pavlo-⁠Obnorski, se făcea la 10 ianuarie, împreună cu Cuviosul Pavel. Canonizarea lui Dionisie, Efrem, Gherasim și Isaachie s-⁠a făcut prin trecerea numelor lor în Soborul sfinților din Vologda, pomenit la 11 iulie.