Efrem de la Voroneț

Efrem a fost ieroschimonah și egumen al Mănăstirii Voroneț după 1480, ucenic apropiat al Sfântului Daniil Sihastrul. S-⁠a mutat la Domnul în primii ani ai secolului al XVI-⁠lea. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

S-⁠a format duhovnicește lângă chilia lui Daniil de la Putna, unde s-⁠a nevoit în tinerețe. S-⁠a așezat apoi în sihăstria Voronețului, a primit preoția și a slujit Biserica cu osârdie. În obște era iubit pentru smerenia și ascultarea față de Daniil, de al cărui cuvânt nu ieșea niciodată și pe care îl însoțea cu binecuvântare în toate.

După 1480, egumenul Misail s-⁠a retras la liniște și a încredințat obștea lui Efrem. Timp de aproape zece ani a povățuit cu pricepere sihăstria, ajutând, sfătuind și dând pildă de răbdare. A dezvoltat școala de caligrafi a mănăstirii și a avut grijă deosebită de Daniil, care sihăstrea lângă mănăstire. A fost sfetnic al lui Ștefan cel Mare, învățător și duhovnic al multora, și a apucat să vadă în 1488 biserica nouă de piatră a Voronețului, înălțată de domn în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Mai târziu, de comun acord cu obștea, Daniil a fost numit stareț la Voroneț, iar Efrem i-⁠a rămas ascultător în toate până la mutarea lui la cele veșnice. Efrem a mai trăit câțiva ani și a adormit în primii ani ai secolului al XVI-⁠lea, lăsând peste șaizeci de monahi la Voroneț.