Efrem Hagi-⁠Pateras

Sfântul Cuvios Efrem Hagi-⁠Pateras (Efrem Hatzipateras) a fost ieromonah în Creta, născut în 1836 la Limnes, în Lasithi, și adormit în acel sat la 24 februarie 1909. Nu a fost proclamat oficial sfânt al Bisericii, dar la 24 februarie 1991 s-⁠a făcut la Limnes o adunare locală în cinstea lui, cu mitropolitul de atunci, autorități locale și mult cler și popor.

Numele lui de mirean era Eftimie, unul dintre cei șase copii ai lui Mihail și ai Mariei Dimitrakopulu. De mic participa fără lipsă la Dumnezeiasca Liturghie și arăta dragoste și bunătate față de semeni; era harnic, sociabil și un bun psalt. Dorea de mic să fie preot necăsătorit și respingea orice pețit făcut de părinți. Ca să nu-⁠i mai întristeze, a primit odată o pețire, dar în clipa în care familia se pregătea să meargă să ceară mireasa a fost un cutremur puternic și logodna s-⁠a desfăcut; atunci părinții i-⁠au respectat dorința și i-⁠au dat binecuvântare să se închine lui Dumnezeu. Între 1867 și 1869 a fost în armată și a luptat cu vitejie împotriva turcilor.

A primit schima monahală de la episcopul Petrei Meletie Hlapucaki, la mănăstirea Sfânta Treime din Aretiu, și i s-⁠a dat numele Efrem. A dorit să ajungă în Locurile Sfinte și, însoțit de Hagi Iamakis, a stat acolo trei ani; la acea vreme în Creta cel care vizita Locurile Sfinte era numit „hagi”, de aceea a fost numit Hagi Pateras. La însărcinarea mitropolitului a slujit ca preot în satul Limnes. A străbătut Creta predicând Cuvântul lui Dumnezeu și a primit darul înainte-⁠vederii. Cu ajutorul lui s-⁠au zidit mai multe biserici în Creta, între care biserica Bunei Vestiri din Limnes, biserica Sfântului Pantelimon, a Sfântului Ioan (1899) în Agios Nikolaos și a Tuturor Sfinților (1903) pe insulița din fața Sfântului Nicolae. Mulți suferinzi în suflet și în trup alergau la el să le citească rugăciune și se vindecau; cu rugăciunea lui au aflat tămăduire îndrăciți, paralitici, bolnavi și femei fără copii.

Moaștele lui se află în cimitirul Sfântului Ioan din Limnes. Când i-⁠au deschis mormântul, oasele lui răspândeau bună mireasmă, iar pământul din mormânt, luat de credincioși, își împlinea în chip minunat cererea lor. Un dinte al lui se păstrează în biserica Sfânta Marina din Limnes.