Egino din Verona

Egino din Verona (Egino) a fost episcop al Veronei între 780 (?) și 799 și, retras ca monah la Reichenau, a adormit la 27 februarie 802 pe insula Reichenau. Este socotit fericit și cinstit în Biserica din Apus.

Venea dintr-⁠una din familiile alemane de frunte, poate cu obârșie ahalolfingă, și era probabil rudă cu Hildegarda, a doua soție a lui Carol cel Mare. A făcut parte din apropiații și sprijinitorii regelui. După cucerirea franca a regatului longobard, în 774, Egino a fost așezat în 780, după toate semnele, ca nou episcop carolingian al Veronei. Faptul că benedictinul Radolt de la Reichenau l-⁠a însoțit acolo și că el însuși a ales mai târziu Reichenau ca loc de retragere arată o legătură timpurie, poate chiar apartenență la mănăstire.

Păstorirea lui la Verona pare să nu fi fost fără conflicte, iar renunțarea nu numai din pricina vârstei. În fundal ar fi fost începutul opoziției dintre Pepin al Italiei, care voia să fie independent, și tatăl său. Fiind om hotărât al lui Carol, Egino a pierdut sprijinul. În 799 s-⁠a retras la chilia Sfinților Petru și Pavel de la capătul de apus al insulei Reichenau, întemeiată de el cu îngăduința abatelui Waldo și bogat înzestrată, ceea ce nu poate fi făcut fără pregătiri de ani. Abia după o vacanță de peste doi ani a urmat la Verona Radolt. După moartea sa, în 802, a fost îngropat în biserica întemeiată de el; mormântul din corul bisericii romanice de azi a fost amenajat în veacul al XII-⁠lea.