Eladie de la Kellia

Sfântul Cuvios Eladie de la Kellia a fost pustnic în pustia Kellia din Egipt. Vremea exactă a vieții lui nu se cunoaște. O povestire despre el se află în Apoftegmele Părinților, o culegere alcătuită în veacurile al IV-⁠lea și al V-⁠lea, din care se știe că Eladie s-⁠a nevoit douăzeci de ani la Kellia, că nu și-⁠a ridicat niciodată ochii și că mânca numai pâine cu sare.

Pomenirea și versurile pentru sfânt se află în sinaxarele grecești în versuri, ceea ce a dus la includerea lor în Minineul grec tipărit și mai târziu în Sinaxaristul Sfântului Nicodim Aghioritul. La traducerea de către slavii de sud în secolul al XIV-⁠lea a sinaxarului în versuri, distihul închinat lui Eladie, care spune că, deși Eladie a răposat din viață, a rămas pildă de viață virtuoasă, a intrat în Prologul în versuri și apoi în Marile Minee.

Se pomenește la 13 martie, în Soborul tuturor cuvioșilor părinți străluciți în nevoință, o zi mutabilă în calendar.