Elena din Laurino

Sfânta Elena din Laurino a fost o sihastră din veacul al VI-⁠lea, născută la Laurino, în sudul Italiei. Este pomenită la 20 aprilie, 22 mai, 18 august și 29 iunie, după diferite liste, și este ocrotitoarea orașului Laurino.

Se crede că s-⁠a născut la Laurino. Încă fată fiind, s-⁠a retras într-⁠o peșteră aflată la opt kilometri de oraș, aproape de Pruno, unde s-⁠a nevoit douăzeci și unu de ani, până la moartea ei, pe la 530. Martirologiul Roman o descrie ca pe una care s-⁠a retras pentru Hristos într-⁠un loc pustiu și a slujit neîncetat lui Dumnezeu, ajutându-⁠i pe credincioși și pe bolnavi.

Trupul sfintei a fost mai întâi dus la Paestum. Apoi a fost dat Margaretei, rudă a lui Carol al II-⁠lea de Anjou, și după aceea lui Eleazar de Sabran, stăpân al Arianoului, care l-⁠a mutat în catedrala din Ariano Irpino. La sfârșitul anului 1622, moaștele se aflau în altarul principal al catedralei, într-⁠o urnă de lemn negru.

În 1822 episcopul Trotto al Arianoului a dat cea mai mare parte a moaștelor la Laurino. Pe locul casei sfintei s-⁠a ridicat biserica orașului.

A trăit înainte de despărțirea Bisericilor, așa că este cinstită ca sfântă a Bisericii nedespărțite.