Elfwald I al Northumbriei

Elfwald I a fost rege al Northumbriei între anii 779 și 788, ucis de un mare nobil al regatului și apoi cinstit ca sfânt la Hexham. Memoria lui se prăznuiește la 23 septembrie, ziua în care a fost ucis.

Era fiul lui Oswulf și nepotul lui Eadberht, din vechea casă regală a Northumbriei. Tatăl său a fost ucis în anul 759, iar Elfwald, ajuns să trăiască în exil, s-⁠a întors în regat în anii 778-779. Nobilimea s-⁠a răsculat atunci împotriva regelui Æthelred, fiul lui Æthelwald Moll, care a fost alungat, iar Elfwald a devenit rege.

A condus cam zece ani și era socotit un cârmuitor drept. În 780 a sprijinit alegerea prietenului său Eanbald ca arhiepiscop, iar în 781 a pus la Hexham ca episcop pe Tilberht, întărind astfel legătura cu ierarhii Bisericii. În 786, pentru îndreptarea moravurilor clerului și ale nobililor, s-⁠a ținut la Finchale un sinod la care a luat parte solul papei, episcopul Gheorghe de Ostia.

În 23 septembrie 788 a fost ucis, probabil la Chesters, un fort roman de pe Zidul lui Hadrian, de către nobilul Sicga. După tradiție, locul uciderii a fost însemnat de o lumină neobișnuită, care a coborât din cer. Trupul lui a fost așezat în biserica Sfântului Andrei a mănăstirii Hexham, unde a fost cinstit ca sfânt.

Fiindcă fiii lui erau mici, tronul a trecut la vărul său Osred al II-⁠lea, fiul regelui Alhred și al Osgifei, fiica lui Eadberht. Soarta familiei lui Elfwald a fost grea: fiul Bearn fusese ars de viu în 780 la Seletun de Osbald, cel care avea să devină rege, iar ceilalți doi fii, Ælf și Ælfwine, au fost uciși în 791 din porunca regelui Æthelred, întors pe tron.