Elpidie Cipriotul

Sfântul Cuvios Elpidie Cipriotul s-⁠a născut în 1913 la Nicosia, în Cipru, cu numele de Alexandru Hasapis, din părinți foarte evlavioși. Era fratele geamăn al Sfântului Nou Sfințit Mucenic Filumen al Ierusalimului (mort în 1979). Încă din copilărie, el și fratele iubeau cu căldură citirea Părinților. Știa toți psalmii pe de rost. Viața Cuviosului Ioan Colibașul i-⁠a entuziasmat atât de mult, încât la paisprezece ani i-⁠a dus la Mănăstirea Stavrovuni. Șase ani cei doi tineri râvnitori s-⁠au nevoit acolo minunat, apoi au plecat la Ierusalim, unde au intrat în frăția Sfântului Mormânt ca păzitori ai sfintelor locuri. În 1937 Elpidie a fost hirotonit diacon, în 1940 preot. Timp de cinci ani a slujit Patriarhiei Alexandriei. A lucrat cu rod în Anglia, Rusia, Cipru, ca predicator la Paphos și egumen al Machairei, și la Atena. A fost călugărit în marea schimă în 1969.

Ultimii șapte ani din viață i-⁠a petrecut, după dorința sa mereu aprinsă, în Chilia Bunei-⁠Vestiri a Noului Schit. Aici s-⁠a dat cu totul rugăciunii: slujbe zilnice în micul paraclis al Maicii Domnului, paraclise, rugăciuni, nesfârșite metanii. Avea o evlavie deosebită la Maica Domnului. Rugăciunea lui făcea minuni: binecuvânta masa săracilor și se înmulțea, binecuvânta bolnavii și se vindecau fără operație. Ucenicii îl vedeau slujind fără să calce pe pământ, scăldat în lumină. Își ascundea sistematic virtutea. Cu un an înainte de moarte spunea: „Mă bucur, mulțumesc și Îl slăvesc pe Dumnezeu că la apusul vieții mă aflu în acest frumos schit al Sfântului Munte.” A adormit în Domnul la 18 noiembrie 1983. Mitropolitul Atanasie al Limassolului a spus că în sicriu fața lui avea expresia unui om care a câștigat o mare luptă. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.