Sfânta Cuvioasă
Enora
Sfântă bretonă din secolul al VI-lea, soția Sfântului Efflam, cinstită ca nevoitoare în Bretania.
- Epoca
- necunoscută
- Ceata
- Cuvioși și cuvioase
Viața
Sfânta Cuvioasă Enora, numită și Henora, Honora sau Enor, este o sfântă bretonă, soția sfântului Efflam, cinstită în Bretania. Izvorul consultat o așază în secolul al VII-lea; după versiunile legendei, era prințesă galeză, irlandeză sau saxonă.
După Viața sfântului Efflam, scrisă în secolul al XII-lea sau al XIII-lea, dar cu tradiții mai vechi, Enora a fost logodită cu Efflam, care făcuse legământ de feciorie și i-a propus să trăiască precum frate și soră, ca să se dăruiască lui Dumnezeu. În seara nunții, Efflam a fugit și s-a așezat lângă Plestin-les-Grèves, în Trégor, unde a întemeiat o sihăstrie. Puțin după aceea, Enora l-a urmat, traversând Canalul Mânecii într-o barcă de piele (curach), care s-a oprit la Yaudet. Soțul i-a zidit o chilie nu departe de a lui, după rânduiala obștilor mixte (conhospitae), iar cei doi s-au dedicat vieții religioase până la moarte.
Este socotită ocrotitoarea femeilor însărcinate și a doicilor și este pomenită la 14 octombrie, după calendarul catolic. O statuie a ei se află în biserica Saint-Efflam din Plestin-les-Grèves, iar din 2015 și în Valea Sfinților.