Epifanie de la Voroneț

Epifanie a fost schimonah la Mănăstirea Voroneț, din părțile Sucevei, în prima jumătate a secolului al XVII-⁠lea, pomenit de Pateric ca Sfântul Epifanie de la Voroneț. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

În obștea întemeiată de Sfântul Daniil Sihastrul s-⁠au nevoit multe vieți sfinte: unii în chinovie, alții la liniște lângă mănăstire, alții sihastri în adâncul codrilor de sub Rarău. Epifanie se silea în toate să urmeze nevoința marelui stareț. Faptele lui, ca ale altor nevoitori, au rămas necunoscute, spune Patericul, căci ostenelile ascunse le știe numai Dumnezeu. Tradiția locului păstrează că era foarte ascultător și blând, că avea darul lacrimilor și că era desăvârșit în dragoste.

Un manuscris numit Patericul Sfinților din Moldo-⁠România spune că a trăit pe la 1660 și că a biruit pe vrăjmașii nevăzuți prin adânca sa smerenie. Mai amintește că era un mare dascăl al rugăciunii și un povățuitor priceput, care vedea starea inimii fiecăruia și izgonea duhurile rele cu numele lui Hristos. Mulți credincioși îl căutau, ca pe un Avraam cu mulți fii duhovnicești.

Anul trecerii lui nu se cunoaște. Patericul spune că s-⁠a mutat cu pace și că a fost cinstit de toți ca un sfânt și ca făcător de minuni.