Epitimit

Sfântul Epitimit (numit și Epatimit sau Epitimet) a fost, după tradiția Bisericii din Napoli, al doilea episcop al Napolelui, urmaș al Sfântului Asprenus și înaintaș al Sfântului Maron. Este cinstit ca sfânt de Biserica Catolică.

Figura lui este cunoscută doar din vechile liste de episcopi ai Napolelui: Gesta episcoporum Neapolitanorum (scrise între secolele VIII și IX) și Catalogus episcoporum Neapolitanorum (secolul al X-⁠lea). Aceste izvoare spun că a păstorit șaptesprezece ani, pe vremea papilor Sixt I și Telesfor și a împăratului Hadrian, și că a urmat pilda de sfințenie a înaintașului său („prioris exempla sequens”). Perioada exactă este nesigură: Giuseppe Cappelletti îl așază între anii 131 și 152, iar alți istorici, plecând de la primul episcop al Napolelui atestat istoric, Fortunat (343/344), îl pun în prima jumătate a secolului al III-⁠lea. Cercetările de azi socot că primii episcopi napolitani dinaintea secolului al IV-⁠lea țin de o fază puțin documentată, iar știrile despre ei vin din tradiții adunate la secole după fapte.