Ermolae

Ermolae de la Marea Lavră, cu numele de mir Emanuil Emanuilidis, fiul lui Andrei și al Metaxotis, din Tatsalti din Asia Mică, a venit în Sfântul Munte în 1916 și a fost tuns monah în anul următor la Marea Lavră. Episcopul de Rodostolon Hrisostom scrie despre el: «Toți îl știau drept cel mai nerăutăcios, de bună gândire și simplu în cuvinte și purtare. Eu însumi am fost martor la încercări și cuvinte, de la unii care, vrând să încerce nemâniosul și neîncrederea sufletului lui, îl luau pe față în râs, iar uneori îl și ispiteau necuviincios. El însă trăia în lumea lui, plutind în mările bunătății lui, în afara stârnirilor orgoliului și a duhului de gâlceavă, și foarte departe de influențele patimilor întristării și vicleniei. De aceea, ca și cum nu s-⁠ar fi întâmplat nimic, cu seninătate și dulceață răspundea cu ce îl lumina Dumnezeu... Se îmbrăca în zdrențe; i s-⁠a oferit să-⁠și schimbe zdrențele cu haine și rase mai cuviincioase. Din pricina acestei înfățișări, cei care nu-⁠l cunoșteau îl evitau, dar cei care îi cunoșteau virtuțile, curăția inimii și simplitatea sufletului îi sărutau mâna și îi cereau binecuvântarea...»

După adormirea lui, duhovnicul său a dezvăluit că Ermolae, disprețuit de mulți, o văzuse în curtea Lavrei, vie, pe Maica Domnului, care îl saluta cu har și intra în paraclisul Kukuzelisei. Acesta a fost fericitul, binecuvântatul, preaevlaviosul monah Ermolae Lavriotul. A adormit întru Domnul la 23 noiembrie 1960. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.