
Sfânta Cuvioasă
Eufrosina de Riazan
Principesă de Riazan
Fiica marelui cneaz lituanian Olgerd și soția cneazului Oleg al Riazanului, călugărită sub numele Evpraxia.
- Adormită
- 1404secolul XV
- Ceata
- Cuvioși și cuvioase
Viața
Cuvioasa Eufrosina de Riazan (în monahism Evpraxia) a fost soția cneazului Oleg al Riazanului și, după tradiție, fiica marelui cneaz Algirdas al Lituaniei. S-a născut în jurul anului 1352 și a murit în 1404, iar un izvor dă 5 decembrie 1405. Este o sfântă cinstită local la Riazan, în rândul cuvioșilor; soțul ei, cneazul Oleg, este numit binecredincios. Izvoarele noastre îi dau ca zi de pomenire 23 iunie pe calendarul nou.
Neamul
Izvorul rus o numește fiica lui Algirdas din a doua lui căsătorie, cu Iuliana de Tver. A fost dată de soție lui Oleg Ivanovici al Riazanului după încheierea unei alianțe între Lituania și Riazan. În nume monahal a fost Evpraxia, nu trebuie confundată cu sora ei Elena Olgerdovna, cneaghina de Serpuhov, numită și ea Evpraxia în monahism.
Originea ei rămâne totuși nelămurită. Se știe că o fiică a lui Oleg a fost căsătorită cu Iuri Sviatoslavici de Smolensk, iar alta cu Dimitrie-Koributu Olgerdovici, fiul lui Algirdas. O cronică lituaniană spune că în 1386 Iuri avea de soție pe fiica surorii mai mari a lui Skirgaila. Fiindcă fiica unei surori a lui Skirgaila nu putea fi soția unui fiu al lui Algirdas, sunt două soluții: ori Oleg a mai avut o soție, necunoscută, dintâi, ori Eufrosina a fost singura lui soție și nu a fost fiica lui Algirdas. N. Baumgarten a înclinat spre prima, iar autorii Dicționarului biografic rus spre a doua.
Mănăstirea Solotcea
Împreună cu soțul ei a întemeiat mănăstirea Solotcea, pomenită întâia dată în 1390. Oleg a adormit la 5 (18) iunie 1402 și a fost îngropat în această mănăstire. Cneaghina văduvă s-a călugărit cu numele Evpraxia în mănăstirea de maici Zămislirii de la Solotcea, unde a murit după doi ani. Soții au fost îngropați împreună într-un sicriu de piatră în biserica Acoperământului Maicii Domnului de la mănăstire, iar mormântul lor a fost loc de pelerinaj și de minuni. Biserica de piatră a căzut în 1768, odată cu prăbușirea malului nisipos. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 6 octombrie 1769, rămășițele marelui cneaz Oleg și ale cneaghinei Eufrosina au fost mutate în biserica Nașterii Maicii Domnului a mănăstirii. Peste mormânt se afla o icoană târzie, care îi înfățișa pe soți în veșminte monahale (azi la Muzeul de Artă din Riazan), iar o cămașă de zale atribuită cneazului a fost dusă și ea acolo.
După închiderea mănăstirii, în 1923, moaștele celor doi au fost luate și date Muzeului gubernial din Riazan. La 13 iulie 1990 au fost date mănăstirii Sfântului Ioan Teologul. În aprilie 1994 mănăstirea Solotcea a fost dată eparhiei Riazan, care a deschis acolo o mănăstire de maici a Nașterii Maicii Domnului, iar la 22 iunie 2001 rămășițele au fost duse înapoi la Solotcea și, mai târziu, reînhumate în catedrala Nașterii Maicii Domnului.
Familia
Părinții ei au fost Algirdas (mort în 1377) și Iuliana de Tver (moartă în 1391). Frații ei au fost Iagello (mort în 1434), Svidrigaila (mort în 1452) și Koributu Olgerdovici. Cu Oleg a avut copiii Agripina, căsătorită cu Ivan Titovici de Kozelsk, Alena, căsătorită cu Iuri Sviatoslavici de Smolensk, Fiodor (mort în 1427, mare cneaz al Riazanului între 1402 și 1427), Rodoslav (mort în 1407), o fiică măritată cu Vladimir de Pronsk și Anastasia, măritată cu Dimitrie-Koributu, unchiul ei.