Eusebiu, Nestab, Zenon și Nestor

Sfinții Mucenici Eusebiu, Nestab, Zenon și Nestor au pătimit la Gaza, în jurul anului 362, în vremea împăratului Iulian Apostatul. Eusebiu, Nestab și Zenon erau frați. Păgânii i-⁠au prins în casele unde se ascunseseră, i-⁠au aruncat în temniță și i-⁠au bătut cu biciul. Apoi mulțimea, strânsă la jocurile din amfiteatru, a cerut pedepsirea lor și a spart temnița. I-⁠au târât pe străzi, i-⁠au lovit cu ce au avut la îndemână, apoi trupurile le-⁠au fost arse, iar oasele amestecate cu cele de cămile și de măgari, ca să nu poată fi deosebite de creștini.

Cu ei a fost prins și tânărul Nestor, închis și bătut la fel. Unii s-⁠au îndurat de el și l-⁠au scos din oraș, dar a murit din răni după trei zile, în casa lui Zenon, un văr al celor trei frați. Potrivit istoricului Sozomen, oasele lui Nestab și ale lui Eusebiu au fost arătate printr-⁠o minune unei femei evlavioase, care le-⁠a adunat și le-⁠a păstrat.

Martirologiul roman îi pomenește la 8 septembrie (stil nou). Relatarea se sprijină pe istoricii bisericești Sozomen și Teodoret.