Euspiciu

Sfântul Cuvios Euspiciu a fost un preot galo-⁠roman din Verdun, care a întemeiat mai târziu mănăstirea Micy și a fost primul ei egumen. A fost arhiprezbiter în Verdun. În timpul asediului cetății, s-⁠a dus la tabăra regelui franc Clovis să ceară îndurare pentru răsculații galo-⁠romani. Regele a rămas atât de impresionat, încât în 508 i-⁠a dăruit lui și nepotului său Maximin (numit și Mesmin) domeniul Micy, lângă Orléans, la vărsarea Loiretului în Loara, ca să întemeieze o mănăstire. Pe lângă vila regală de acolo, regele a adăugat și alte domenii și un teren în zidurile Orléans-⁠ului, ca refugiu la vreme de primejdie. Biserica mănăstirii a fost închinată Sfântului Ștefan.

Euspiciu a devenit un învățător cunoscut al vieții contemplative. Regula urmată era cea a pustnicilor din Răsărit, văzuți de ucenicii Sfântului Antonie și ai Sfântului Vasile, adusă în Apus de Ioan Casian și de Sfântul Martin de Tours. Monahii de la Micy au defrișat și desecat ținuturile din jur și au îndemnat populația locală la muncă agricolă; de la Micy, viața monahală s-⁠a răspândit în și în jurul eparhiei Orléans.

Euspiciu a adormit la 10 iunie 510 și a fost îngropat la Orléans, lângă Sfântul Aignan. Puțin după 1029 moaștele lui au fost aduse înapoi la mănăstire, care se numește azi Saint-⁠Mesmin de Micy. I-⁠a urmat la conducerea mănăstirii nepotul său, Mesmin. Se pomenește la 14 iunie. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.