Eustatie Cipriotul

Sfântul Cuvios Eustatie Cipriotul s-⁠a născut în 1922 la Palaiochori, lângă Nicosia, în Cipru, cu numele de Eustatie Papageorghiu, fiul lui Gheorghe. Părinții erau săraci și l-⁠au trimis la Nicosia să învețe meseria de tâmplar. Dragostea lui pentru Biserică a mișcat pe niște clerici buni, care l-⁠au ajutat să studieze teologia la Atena. În 1949 a fost tuns monah și hirotonit diacon, iar în 1957 preot. În 1960 a fost numit epitrop arhieresc al Famagustei și președinte al tribunalului bisericesc de acolo. A refuzat insistent să fie ales episcop, invocând boala. În suflet îi ardea dorul de liniște, trezvie și rugăciune.

După invazia turcă și refugiu, și-⁠a întors inima spre Sfântul Munte și a ajuns în 1978 la Noul Schit, în ascultarea părintelui Elpidie (mort în 1983). Cinstea de care se bucurase și bolile nu l-⁠au împiedicat să se smerească și să asculte. Părintele Iosif Vatopedinul îl descria blând, nemânios, îndelung răbdător, ascultător, harnic, respectuos și senin. Chilia lui se umplea de o mireasmă de nespus. În schit a rămas aproximativ 1200 de zile. Un diabet de douăzeci de ani l-⁠a dus devreme la moarte. A adormit în Domnul la 7 august 1981, după sărbătoarea Schimbării la Față. Părintele Elpidie spunea despre el: „Trei ani aici nu a deschis gura să osândească pe nimeni. Pe toți îi lăuda, pe toți îi dezvinovățea.” Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.