Eustatie de la Probota

Eustatie a fost schimonah la Mănăstirea Probota în secolul al XVI-⁠lea, ucenic al lui Inochentie, cinstit de popor și trecut de mitropolitul Dosoftei între sfinții români. Patericul îl numește Sfântul Eustatie de la Probota. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Era originar din satele de pe Valea Siretului. Auzind de viața monahilor din obștea Probotei și mai ales de nevoința lui Inochentie, a lăsat tot și i-⁠a devenit ucenic. Patericul spune că l-⁠a urmat în fapte desăvârșit și s-⁠a nevoit mulți ani într-⁠o chilie pustnicească din codrii mănăstirii. În puțini ani a străbătut multe osteneli monahale, învățând de la toți frica de Dumnezeu și întrecând pe mulți prin smerenie, rugăciune și dragoste. Tradiția îi atribuie darul facerii de minuni și spune că era iubit de Dumnezeu și de oameni, iar fiecare se folosea de rugăciunea și sfințenia lui.

A trecut la Domnul după ce a ajuns la măsura dascălului său și a fost numărat între Sfinții Părinți. Vremea lui coincide cu egumenia lui Grigorie Roșca la Probota (1523-1546), când mănăstirea număra aproape o sută de monahi și, după Pateric, doi mari cuvioși, Inochentie și Eustatie, străluceau în ea. Mitropolitul Dosoftei, care își făcuse metania la Probota, s-⁠a închinat la moaștele ambilor.